Informații:
Bashir se așază la umbră în fața casei părinților săi și pregătește ceaiul tradițional. El locuiește într-una dintre taberele de refugiați sahrawi din deșertul din sud-vestul Algeriei. El și compatrioții săi se simt uitați de lume. După ce Spania a renunțat la ocupația colonială din Sahara Occidentală în 1975, Marocul și Mauritania au anexat teritoriul. Acest lucru a dus la un război de lungă durată care a forțat mii și mii de sahrawi să își părăsească patria și să se refugieze în Algeria. Aproximativ 180 000 de sahrawi au rămas blocați acolo din 1991 în ceea ce a devenit una dintre cele mai vechi tabere de refugiați din lume. Există puțină resurse de hrană, asistență medicală sau educație. Fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire.
Faptul de a trăi atât de mult timp fără un cămin și fără să poți să-ți asiguri nevoile de bază a dus la multă disperare. Situația spirituală a saharienilor este, de asemenea, tragică. La fel ca deșertul în care trăiesc, speranța lor a secat. Au foarte puține ocazii de a auzi de Dumnezeul care vrea să le dea apă vie. Aproape că nu există adepți ai lui Isus printre sahrawi și sunt foarte puțini lucrători în rândul acestui grup de oameni musulmani neatinși de Evanghelie, format din aproximativ 1 milion de persoane.
Motive de rugăciune:
- Pentru ca Dumnezeu să cheme lucrători care sunt dispuși să lucreze printre sahrawi și, împreună cu El, să ducă Apa Vie în deșert.
- Dumnezeu să lucreze prin vise și viziuni printre sahrawi, arătându-Se pe Sine însuși ca dătător de apă vie și trezindu-le setea de reîmprospătare spirituală.
- Pentru ca puținii creștini din această populație să crească în credința lor și să mărturisească cu curaj, în ciuda presiunii și a persecuției.
