În tradiția poporului malgaș există zile binecuvântate, zile blestemate și zile negre. Dacă un copil se naște într-o zi blestemată sau neagră se consideră că aduce blestem asupra familiei sale. În anumite zone tribale, copilul este abandonat lângă un mușuroi de termite sau la poarta țarcului comun pentru bovine pentru a fi omorât. Dacă copilul scapă cu viață, malgașii consideră că și-a învins destinul, iar familia îl ia acasă. Această tradiție nu trebuie să ne înspăimânte și nici nu trebuie să ne determine să judecăm acest popor minunat. (Taboo: A Study of Malagasy Customs and Beliefs, Jorgen Ruud, 1970, page 27-65) Și în viețile noastre există zile și zile, unele mai libere, altele ocupate sau extrem de ocupate, însă toate binecuvântate în Hristos.
Din 16 până în 23 martie au fost zile ocupate și extrem de ocupate pentru mine. O echipă de 7 persoane am călătorit spre Manakara pentru 7-8 zile. Pe tricourile noastre aveam scris pe spate motto-ul lucrării misionare Joy4Madagascar: S’unir pour partager L’Ésperance! (Uniți pentru a împărtăși Speranța! – Evanghelia!) A fost un timp de lucru intensiv, iar ocrotirea și binecuvântarea Domnului au fost peste noi și peste lucrare. Obiectivele noastre au fost: evanghelizări publice în 5-6 localități pe traseul de 2 zile spre Manakara; o conferință pastorală de două zile și cursuri pe mai multe teme cu slujitorii din regiunea Fianarantsoa-Manakara; instruire pe direcția radio, cu inginerul nostru Andry, care pregătește o echipă de 7-10 persoane pe direcția media; încurajarea pastorilor din regiune să folosească Studioul Radio Filadelfia 3 pe care îl avem la Manakara ca instrument evanghelistic în localitățile lor; o conferință regională de tineret de o zi, organizată de echipa de tineret a Bisericii Assemblée de Dieu, condusă de pastorul Amy.
Am ajuns la Manakara după două zile de călătorie. Am străbătut jungla în partea sudică a țării, spre sud-est. Aici, pe Tropicul Capricornului, la ora 18 e noapte, așa că pastorii veniți din satele din junglă și din micile orașe de pe coasta Oceanului Indian s-au pus la odihnă în jurul orei 20.
Pastorul André i-a culcat pe jos, în clădirea bisericii, așezați pe rogojini. Mi s-a rupt inima să văd asta, însă cazarea la hotel pentru circa 60 de persoane este scumpă și fondurile atrase au acoperit doar parțial costurile. Mulțumim tuturor celor care au susținut financiar evenimentul, suportând costurile pentru mâncare și călătorie pentru o parte din acești pastori, dar și alte lucruri legate de desfășurarea conferinței.
Pastorul André are o inimă uriașă așa că i-a așezat între bănci sau a creat din lemn niște sisteme peste care a pus plase de țânțari, ca să-i ferească de malarie, extrem de des întâlnită în aceste regiuni pline de păduri, mlaștini și ape. Am ieșit cu inima frântă, dar și recunoscătoare după ce am văzut această imagine în clădirea bisericii. Te smerește să vezi ce eforturi fac acești oameni pentru a învăța despre Cuvântul lui Dumnezeu.
Echipa pentru evanghelizare a mers ca unsă „de Sus”. Am fost patru pastori și am predicat fiecare dintre noi. Pastorii malgași au dat poporului lor tot ceea ce au avut mai bun în inimile lor. Am slujit toți cu multă dedicare și drag, darurile noastre puse împreună aducând un rod bogat. Slăvit să fie Dumnezeu!!!
Pastorul Mbinintsoa predică cu pasiune Evanghelia. (descriere poză)
Evanghelizare în Marofarihy (descriere poză)
Oamenii au ieșit afară auzind zgomotul nostru și au început încet să se adune. Copiii, în uniforme albastre, care veneau de la școală s-au oprit și ei. Evanghelia este pentru toți „vestea cea mai bună”!
Marcel Șatiș, misionar APME, împreună cu familia, în Madagascar