Anul acesta ne-a luat și pe noi, ca pe întreaga lume, pe nepregătite și multele planuri avute au fost anulate. Însă Dumnezeu, în bunătatea Sa, ne-a ajutat să vedem și binecuvântările din spatele dezamăgirii. Una dintre binecuvântări este faptul că am primit aprobare din partea guvernului de a rămâne aici pe timpul pandemiei, deși viza ne expirase.
Dinamica slujirii s-a schimbat în anumite aspecte, dar ne-am adaptat la situația actuală și am încercat să fim cât mai eficienți și productivi. Întâlnirile cu grupul de tineri pe care îi ucenicizăm au trecut pe platforma online ZOOM și așa am reușit să îi ținem în legătură strânsă cu Cuvântului Domnului și cu părtășia frățească.
Spre uimirea noastră creșterea spirituală a fost vizibilă și consecvența unor tineri ne-a adus multă bucurie și satisfacție, chiar și în aceste condiții. Odată ce s-au reluat activitățile în biserică, deși la o capacitate redusă, am observat implicarea lor și faptul că sunt hotărâți să slujească. Mărturii precum: “Dacă doar pentru mine v-a chemat Dumnezeu aici să știți că este îndeajuns pentru că El mi-a schimbat viața prin voi!” ne încurajează să putem continua.
În toată această perioadă, casa noastră a fost deschisă oaspeților, în special pentru evanghelizare. Am organizat mai multe întâlniri, am invitat prieteni necredincioși să petreacă timp cu noi și ori de câte ori am avut ocazia le-am împărtășit Vestea Bună. Am avut momente deosebit de frumoase în care unii au auzit Evanghelia pentru prima dată în viața lor.
De asemenea, am încercat pe cât posibil să fim alături și de cei în nevoi în această perioadă dificilă. De la alimente de bază, la pături, cheltuieli medicale și până la taxe școlare am încercat să sprijinim pe cei ce au avut nevoie de ajutor.
O intervenție mai mare am avut-o în viața unei mici comunități rurale în care noi am investit de-a lungul timpului și care au fost pe punctul de a-și pierde micuța clădire în care se întâlneau, ceea ce probabil ar fi dus la dezintegrarea bisericii având în vedere atât imaturitatea spirituală cât și sărăcia existentă.
După mai multe amenințări cu arderea și distrugerea clădirii din partea proprietarului s-a căzut la un acord pentru o sumă de bani în schimbul proprietății. Având în vedere că în zona rurală credincioșii cu greu trăiesc de pe o zi pe alta, ne-am implicat în a-i ajuta în această situație și am acoperit această sumă. A fost un moment de mare bucurie, atât pentru noi, cât și pentru ei atunci când au fost făcute noile acte de proprietate și au fost liberi să se închine fără a mai avea nicio presiune sau amenințare.
G. și A., misionari în Asia de Sud