Pe 6 februarie, țara unde slujim a fost lovită de un cutremur puternic. Acesta a devastat peste 10 județe, lăsând în urmă familii fără case, dar mai mult, lăsând zeci de mii de părinți fără copii și copii fără părinți, lucrarea noastră s-a amplificat atât de mult încât, după trei luni am simțit că trebuie să reducem puțin ritmul pentru a nu ajunge la epuizare.
Pe lângă slujirea în care eram implicați, am sărit în ajutorarea sinistraților. În primă fază am căutat să ajutăm cu tot ceea ce am putut pentru a răspunde nevoilor urgente ale celor care ne ieșeau în față. Apoi am decis să ajutăm în mod constant 50 de familii cu strictul necesar traiului zilnic. Unele dintre aceste familii au fost deschise Evangheliei, pentru unii ne-am rugat, iar alții au participat la întâlniri evanghelistice.
Continuăm să ducem lunar pachete cu alimente, articole de igienă corporală, medicamente și îmbrăcăminte la 50 de familii sinistrate, cu care dezvoltăm relații. Ei știu că venim din partea bisericii, avem timp de calitate împreună, îi consiliem și ne rugăm pentru ei, încredințându-i în mâna Domnului.
Această criză a adus pentru biserica locală oportunitatea de a-și lărgi aria de slujire. Astfel, mai mulți credincioși din biserică au sărit în ajutorul acestor nevoi, conform darurilor lor. Unii au călătorit în zonele afectate și au slujit în mod practic, alții au donat cu generozitate ori s-au rugat pentru această situație.
Ne rugăm ca ajutorarea holistică oferită sinistraților să contribuie la reabilitarea lor, astfel încât calitatea vieții lor spirituale și emoționale să devină mai bună decât viața pe care au avut-o înainte de cutremur.
Victor și Priscila, Asia