Tina* se află pe vaporul Logos Hope din luna februarie a acestui an. Ea ne povestește câteva experiențe din ultimele luni, din activitățile diverse pe care le desfășoară.
Slujirea în brutărie
Una dintre responsabilitățile mele principale este brutăria vaporului. În fiecare zi trebuie să asigurăm pâinea necesară pentru cei peste 300 de voluntari de pe vas. De asemenea, pregătim prăjituri și dulciuri pentru evenimentele oficiale și cele în care avem invitați importanți precum președinți, primari, guvernatori sau alte oficialități din țările pe unde trecem.
Luna iulie a fost o lună intensă în care a trebuit să învăț de la zero totul despre a face pâine. La începutul lunii august, brutarul principal a plecat acasă împreună cu familia sa, și conducerea brutăriei a rămas pe umerii mei. Preluarea unei responsabilități așa mari nu a fost ușoară. În primele câteva săptămâni, datorită muncii și a încercării de a învăța cât mai repede cum să modelez pâinea, încheieturile mâinilor, nefiind obișnuite, au început să mă doară într-atât încât îmi era greu să adorm, iar de câte ori ieșeam de la lucru le imobilizam pentru a le da câteva ore de repaus total.
În septembrie au plecat aproximativ 100 de persoane care și-au împlinit termenul de slujire și ni s-au alăturat 90 de oameni noi pe vas. Ei au avut cursuri timp de două săptămâni, și în acest timp, munca în bucătărie și în multe alte departamente a fost făcută de o mână de oameni. În bucătărie am avut câteva zile în care, în loc de un schimb de 8-10 persoane cât e necesar pentru a găti pentru ceilalți 300, am avut schimburi de 3-4 persoane. În această situație, m-am simțit prost să cer ajutor, când toți din jur au avut mai puțină forță de muncă decât era necesar și au muncit extra. Așa că, știind că Domnul vede tot, m-am rugat și am așteptat ajutorul Lui. El a trimis, în zilele în care aveam cea mai mare nevoie, două tinere care m-au ajutat cu ornatul prăjiturilor pentru cei 230 de invitați de la deschiderea oficială a portului din Mombasa. Eram atât de stresată înaintea acestui eveniment încât în noaptea de dinainte abia am reușit să mă odihnesc. Dar Domnul a trimis ajutor! Apoi, când lucrurile au devenit din nou aglomerate, Domnul mi-a trimis un voluntar, un tânăr care avea puțină experiență de brutărie, dar e foarte capabil – după o săptămână a învățat în mare parte cum să facă pâine și alte produse din ceea ce facem. Cu toate că a venit ca voluntar pentru două săptămâni, a rămas întreaga lună, lucrând cot la cot cu mine. Dumnezeu e într-adevăr Cel care cunoaște și rugăciunile pe care nu îndrăznim să le rostim; El știe când avem nevoie de ajutor și pe cine să trimită!
Slujirea în comunitate
În prima săptămână petrecută în Kenya am mers în oraș cu o echipă de 5 fete, în zona în care locuiesc majoritatea somalezilor musulmani, ca să chemăm numele Domnului pe străzi, să ne rugăm pentru comunitate și să vorbim cu femeile. A fost o experiență foarte bună, am stat pe marginea drumului și am vorbit cu un grup de femei. Am aflat că majoritatea își duc copiii la școală, apoi așteaptă de dimineața până după masa ca să vină cineva să le ofere ceva de lucru. Dacă găsesc ceva, banii câștigați sunt puțini și le ajung doar pentru hrană. Cel mai dificil lucru mi s-a părut să trec pe lângă toți cei care au nevoie de ajutor, fără să pot întinde tuturor o mână.
Am reușit în acea zi să fim o binecuvântare pentru două persoane: un domn care lucra ca și spălător de covoare, care de o săptămână nu mai avusese de lucru, deoarece nimeni nu a venit la el cu această nevoie. Încercând să-și înăbușe plânsul, ne-a zis că nu mai ține nici la mândria lui de bărbat și e gata să ceară de pomană de la alții, pentru că el e capul familiei și trebuie să aducă bani în casă pentru soția și fetița lui, să pună mâncare pe masă, dar nu are de unde.
O altă persoană era o doamnă care purta îmbrăcăminte musulmană și avea un copilaș de vreo 2 ani. Am intrat în vorbă și ne-a întrebat dacă putem să-i cumpărăm ceva de mâncare fetiței, căreia îi dădea o portocală cam verde. Am intrat în supermarketul din apropiere și am încropit un pachet alimentar care să-i ajungă pe câteva zile, cu făină, ulei, linte, pâine, margarină și altele. Cu lacrimi în ochi, în limba locală i-a povestit doamnei care ne însoțea că ea este de fapt creștină, dar poartă îmbrăcăminte musulmană datorită crezului musulman că faptele bune cumpără veșnicia, și astfel capătă pomană de la ei. Acasă mai avea doi copii, iar soțul ei murise în urma unui accident când încă era însărcinată. Ne-am rugat pentru ea în fața supermarketului, apoi ea a plecat acasă purtând punga cu alimente pe cap și fetița în brațe.
Am mulțumit Domnului pentru toate binecuvântările Lui, pentru că ne-a binecuvântat să fim o binecuvântare. Doamna Agnesa, localnica ce ne însoțea, a luat contactul acestei doamne și păstrează legătura cu ea. A îndemnat-o să continue să creadă, să meargă la biserică, iar Domnul îi va purta de grijă. Aceasta a fost doar una din ocaziile de slujire din Mombasa; am mai fost implicată și în alte evenimente pe partea de organizare și administrare.
Din Kenya am pornit spre Tanzania, unde am petrecut două săptămâni în Dar es Salaam, având multe evenimente la bord și slujire în comunitate, la o școală publică în care religiile majoritare se împart în trei (hiduși, musulmani și creștini). Am avut oportunitatea să mărturisim despre chemarea pe care Domnul ne-a făcut-o și să-i motivăm pe tineri să fie creștini pasionați și activi în Împărăția lui Dumnezeu. A fost un timp deosebit, iar ceilalți tineri care erau în clasele alăturate se uitau curioși la noi, clasele având doar gratii, nu și geamuri de sticlă. În clasa la care am ținut ora de religie erau adunați vreo 100 de tineri. Ceea ce ne-a marcat pe toți cel mai mult a fost modul absolut armonios și duhovnicesc în care acești copii cântau.
Motive de rugăciune
- Pentru copiii din Tanzania pe care i-am motivat la o viață călăuzită de Domnul în lucrarea Lui. Domnul să crească sămânța plantată
- Pentru cele două persoane pe care le-am ajutat în Mombasa, ca Domnul să se îndure de ele și să le scoată din situația în care sunt.
- Pentru perioada Crăciunului. Sărbătoarea Nașterii Domnului este una dintre puținele evenimente destinate echipajului, în care se fac specialități și torturi pe săturate. Asta înseamnă că va trebui să-mi planific bine zilele pentru a finaliza totul în timp util și pentru a reuși să fac producția de pâine, de produse pentru cafenea și evenimente, pe lângă producția pentru Crăciun. Am nevoie de înțelepciune și energie pentru a finaliza cu bine anul de slujire aici pe vas.
Vă mulțumesc și mă rog ca Domnul să vă binecuvânteze!
Tina*, Logos Hope
*pseudonim