Andreea:
La scurt timp după ce am întâlnit-o pe B. am devenit prietene foarte bune. Pentru că amândouă iubim să vorbim despre credința noastră, discuțiile noastre erau despre ce crede fiecare, iar întrebările ei au devenit tot mai profunde. În același timp, a început să aibă tot mai mare încredere în mine și să-mi împărtășească din greutățile prin care a trecut. M-am rugat pentru ea și mai ales pentru tatăl ei, care trecuse prin multe dificultăți.
Își dorea să asculte despre Isus, doar că la un moment dat mi-a mărturisit că a început să aibă îndoieli cu privire la credința ei. „Te rog nu-mi mai spune nimic despre credința ta! Semeni în inima mea îndoială, iar un musulman care se îndoiește nu mai e musulman.”, mi-a spus într-una din zile. Am continuat să fim prietene bune. Când ne-am luat la revedere pentru a mă întoarce în România, amândouă am fost cu lacrimi în ochi. Am simțit că am o soră în Orientul Mijlociu. Rugați-vă pentru B., ca să fim surori pentru eternitate!
Ioan:
Să știi că nu sunt încăpățânat! Dacă aș fi sigur că creștinismul e religia adevărată, aș deveni creștin!
Aceste cuvinte mi le-a spus un taximetrist în timp ce plecam spre școală și povesteam cu el. Nu e singurul cu care am avut discuții interesante, iar acest lucru m-a făcut să-I mulțumesc Domnului că pot semăna sămânța în acest loc întunecat. Rugați-vă ca Tatăl să facă ca aceste semințe să crească și oamenii să creadă în El.
Ioan & Andreea (pseudonime), împreună cu fiul Armie | Orientul Mijlociu
Lasă un Răspuns