În perioada 3-5 august, a avut loc seminarul național (conferința națională) a bisericii Assemblee de Dieu din Madagascar, care s-a desfășurat la Diego-Suarez în nordul țării.
În cadrul conferinței am sărbătorit 50 de ani de existență a bisericii Assemblee de Dieu din Madagascar, unde a avut loc și ordinarea unei noi generații de pastori, oameni care sunt gata să facă voia lui Dumnezeu, mulți dintre ei, fiind implicați în locuri greu accesibile din Madagascar. Vorbitorii principali în cadrul conferinței au fost frați pastori din Reunion și misionarul american Dr. Jim Thacker, directorul școlii biblice din Antananarivo.
La această conferință am fost invitat să vorbesc și eu despre misiune. Mesajul meu a fost inspirat din Matei 9:37-38, unde Domnul Isus le spune ucenicilor că „mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii” și îi îndeamnă pe ucenicii să se roage ca Domnul să scoată ”lucrători la secerișul Lui”, iar la urmă am descris pe scurt începutul lucrării de misiune din România. Toți pastorii au fost încurajați și au început să aplaude când au auzit că prin APME sunt trimiși peste 80 de misionari în multe țări de pe 3 continente. Cu această ocazie am împărtășit viziunea noastră de a deschide o școală de misiune în capitala țării, Antananarivo, în parteneriat cu biserica națională Assemblee de Dieu. De asemenea am exprimat susținerea liderilor noștri din APME și a misiunii americane pentru dezvoltarea acestei școli de misiune. Suntem binecuvântați pentru a fi o binecuvântare pentru grupurile etnice puțin atinse cu Evanghelia, din Madagascar, Comore, Mayotte și chiar în alte țări dincolo de aceste granițe.
Duminica am avut o zi plină. Am predicat în două biserici. Dimineața am fost la Joffreville la aproape o oră de Diego Suarez. Aici este o biserică micuță cu un pastor nou. M-am pregătit cu un mesaj despre cum să fii cap și nu coadă subliniind 3 aspecte: nu părăsi Învățăturile Scripturii, smerește-te sub mâna tare a Domnului pentru că la vremea potrivită El te va ridica și pune în mâna Domnului toată ființa ta pentru că Lui îi pasă de tine. Imediat după predica mea pastorul Amy a început să se roage împreună cu biserica, dar chiar înainte de a începe rugăciunea, au început să se audă țipăte de afară. Lângă ușa bisericii se afla o femeie chinuită de duhuri necurate fost adusă la biserică de cineva din familia ei. Femeia nu a călcat până atunci pragul bisericii pentru că duhurile necurate nu o lăsau. A venit cu soțul și cu copilul ei. Ne-am rugat mai multe persoane pentru ea și după o mare luptă în rugăciune, în momentul în care ea a mărturisit credința în Isus a fost deplin eliberată, iar la plecarea din biserică era fericită și avea fața senină și plină de lumină și pace.
Duminică după-amiază am fost invitat să predic la biserica pastorului Alson – pastorul responsabil de educația școlii biblice prin extensie pentru partea de nord a Madagascarului. Eram frânt de oboseală după experiența de dimineața și datorită faptului că mesajele pregătite în limba malgașă mă storc de energie. Am reușit să mă odihnesc aproximativ 20 de minute la amiază, iar la ora 15 am ajuns la biserica pastorului Alson. La biserica pastorului Alson se aflau în vizită 8 pastori care încă nu plecaseră spre localitățile lor după conferință. Când am văzut că sunt așa de mulți pastori acolo, iar eu trebuie să predic, m-am abandonat în brațul Domnului și i-am cerut Duhului Sfânt să deschidă El gura mea ca să vorbesc pe înțelesul oamenilor, cu o vorbire clară și autentică din partea Lui. Pot mărturisi că în timpul predicii m-am simțit liber în vorbire, am putut să mă exprim și am văzut că biserica înțelege bine mesajul meu. Mesajul meu a fost intitulat: Capul Bisericii și responsabilitatea noastră! Am pus accentul pe faptul că noi suntem cu toții mădulare în trupul bisericii, iar Isus este capul. Capul dă comanda, iar noi trebuie să ne supunem Direcției pe care ne-o dă Capul. Am mers în direcția mobilizării bisericii la Marele Seceriș. Responsabilitatea noastră este de a face ucenici din toate neamurile, chiar și din cele mai greu accesibile triburi, până la marginile pământului.
Dau glorie Domnului pentru unul dintre cele mai clare mesaje pe care le-am avut aici în Madagascar. Unul dintre cei mai vechi pastori din Madagascar, din biserica ADD, care se afla în biserică și a auzit mesajul, la final, când a fost rugat să conducă biserica într-un timp de rugăciune, a mărturisit: „Dacă îmi țineam ochii închiși nu aș fi putut spune că cel ce predică din față este un misionar vazaha (alb) – misionarul a predicat ca un malgaș. Doar pielea îi este albă, dar vorbirea i-a fost ca a unui malgaș!” În slăbiciunile noastre Domnul Isus este făcut de Slavă!
Provocări și lupte
Călătoria pe drumurile naționale 4 și 6 din Madagascar a fost o călătorie îndelungată și a necesitat un efort susținut: la plecare am parcurs distanța de 1122 de kilometri în 2 zile și jumătate: în prima zi 573 de kilometri în 15 ore, a doua zi 416 kilometri în 13 ore și a treia zi 133 kilometri în 4 ore și jumătate. La întoarcere am parcurs această distanță în două zile pline și fără să ne oprim să mâncăm prânzul, am condus aproximativ 16 ore pe zi pentru a putea ajunge la destinație. Domnul ne-a dat har, ne-a păzit în călătorie și fetițele noastre au rezistat miraculos la această călătorie. Însă eforturile și luptele nu s-au rezumat doar la drum, după biruințele avute la conferință și bisericile vizitate duminică, ci au continuat având parte și de o încercare de moment – Alina și Elisa au început cu o enterocolită foarte puternică, iar eu am urmat la o zi după ele. Niciodată nu am experimentat așa o enterocolită puternică în viața noastră. Patru zile am stat doar în cameră, am mâncat doar pâine prăjită și de două ori orez simplu. Domnul a fost bun cu noi și înainte de plecare am început să ne simțim mai bine. Cu toate că nu eram 100% recuperați – am putut călători înapoi spre casă. Pe drum la întoarcere nu am găsit motorină decât la o singură stație care avea coloană de sute de metri. Un polițist s-a îndurat de noi și ne-a ajutat să putem alimenta 36 de litri de motorină. Micul dejun ne-a fost pregătit de Dumnezeu în biserica catolică, unde am avut parte de un mic dejun hrănitor și gustos care ne-a ajutat să conducem încă 14 ore până acasă fără să mai căutăm altceva de mâncare! Dumnezeu are grijă de copiii lui!
Mulțumim Domnului pentru protecția și călăuzirea Sa și dumneavoastră pentru că ne-ați purtat în rugăciunile voastre!
Popa Florin și Alina, împreună cu cele trei fetițe