Lecția de rugăciune
În prima parte a programului pentru tineret am avut ocazia să ne rugăm în mod specific pentru nevoile actuale ale celor peste 70 de misionari ai APME, cu informații specifice legate de țară, nume, nevoi, pe continente. Ea nu a fost înregistrată deoarece informațiile prezentate sunt sensibile și riscante pentru misionarii APME.
- Europa, unde majoritatea misionarilor se ocupă cu evanghelizarea refugiaților proveniți din medii islamice, evanghelizarea grupurilor etnice neatinse cu Evanghelia și altele.
- Asia, contexte islamice, budiste, hinduse și provocările, riscurile și persecuțiile întâmpinate în aceste zone.
- Africa, contexte islamice, proiecte de alfabetizare, proiecte medicale și provocările legate de contextul cultural african.
Aceste informații au fost prezentate de câțiva misionari, care au fost prezenți la această conferință, adăugându-se mărturiile lor despre situații întâlnite pe câmpul de misiune și care în urma rugăciunilor celor de acasă care i-au purtat pe brațe, Dumnezeu le-au adus vindecare, încurajare și putere de a continua cucerirea teritoriilor cu Evanghelia.
Aprecierea față de această sesiune practică s-a văzut și în formularele de evaluare, iar mai jos găsiți câteva răspunsuri în acest sens. De asemenea, mulți tineri care au participat la conferință, au cerut să se facă rugăciuni mai lungi, mai aprinse pentru ca Domnul să intervină când și cum găsește cu cale.
Ce ți-a plăcut la conferință?
„Mi-a plăcut tematica și faptul că s-a făcut o chemare pentru tineri, că s-a precizat despre riscuri și persecuții, că nu s-a ascuns lucrul acesta. Mi-au plăcut mărturiile din câmpul de misiune.” V.D.S.
„Mi-a plăcut că am putut asculta mărturiile misionarilor și prin asta m-a făcut să conștientizez mai mult nevoia rugăciunii pentru cei ce sunt plecați.” O.A.M.
„Mi-a plăcut abordarea practică a lucrării de misiune, prezentarea în detaliu a lucrătorilor și a nevoilor de rugăciune pe care le au, pasajul biblic expus, susținerea în rugăciune a misionarilor, organizarea cu implicare directă a celor care participă în prezent în misiuni.” V.A.
„M-au impresionat disponibilitatea pe care o au misionarii și numărul mare de familii care au copii mici și care au renunțat la confortul lor pentru Dumnezeu.” G.V.L.
Mai mult decât firimituri din timp
Lecția de istorie – Judecători 5:12-31 Debora și Barac (Daniel Bujeniță)
Istoricul Nicolae Iorga zicea „Un popor care nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete.”
Mai mult decât a spus acest istoric, în Sfânta Scriptura, în Romani 15:4 găsim scris:„Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”
Vom parcurge în câteva minute o lecție de istorie care-i are ca protagoniști pe Debora și pe Barac.
În versetul 12, de patru ori e scrisă următoarea provocare: „Trezeşte-te, trezeşte-te, trezeşte-te, trezeşte-te!” Cred că acesta este cuvântul care ar trebui să răsune mai mult, nu doar pentru surori, pentru Debora, ci și pentru Barac, pentru frați. Și lui Barac îi spune: „Scoală-te!” Cred că acest mesaj ar trebui să-l audă și să și-l asume fiecare biserica penticostală din România. Revărsarea Duhului Sfânt este o făgăduință pentru a fi martori până la marginile pământului.
Trezește-te! Scoală-te! De ce stai în nepăsare, în indiferență? De ce-ți place confortul? De ce nu-ți asumi mandatul ca și copil al lui Dumnezeu?
Acest mesaj provoacă disconfort celui care doarme. O fanfară când cântă, o trâmbiță când răsună face cel mai mare disconfort celui care doarme. Mesajul lui Dumnezeu era acesta „Trezește-te! Scoală-te!”, un mesaj în contextul unei perioade de degradare morală și spirituală. Cartea Judecătorilor prezintă un ciclu în care se repetă mereu și mereu: neascultare, apostazie, îndepărtare de Dumnezeu, pedeapsă, iar în mijlocul pedepsei, în care poporul s-a trezit și s-a pocăit, Dumnezeu a adus izbăvirea. E același tipar istoric care se repetă și în timpul Deborei și lui Barac.
Mai întâi e vorba de o degradare morală și spirituală, care se vede, iar aceasta se întâmplă și din cauza absenței bărbaților în slujbă. Dacă vă uitați atent la pliantele cu misionari, veți observa că sunt mai multe misionare decât misionari. Băieți, ce faceți? În vremea aceea, în Israel era judecător Debora. Debora este una dintre figurile feminine folosite de Dumnezeu de-a lungul istoriei. De ce a ales Dumnezeu o femeie? De ce Dumnezeu alege femei care se pun la dispoziția Lui pentru a duce Evanghelia? Bărbați, voi care vă uitați pe pliant și vă gândiți: „O femeie să meargă în misiune?” Da, deoarece în context islamic, oricât de bărbat ai fi, nu poți vesti Evanghelia unei femei. De aceea e nevoie și de femei pe câmpul de misiune, pentru ca să proclame Scriptura femeilor. Uneori, noi, bărbații, poate ne gândim numai la noi. Dumnezeu ridică o femeie. Ce este interesant de văzut în istorie este că Dumnezeu lucrează cu cei care se pun la dispoziția Lui.
În al doilea rând, pe lângă starea de decădere morală și spirituală, în Israel era o lipsă de oameni curajoși care să meargă înaintea poporului. Din nefericire, asistăm și azi la situații în care lipsește curajul. Debora este o persoană foarte activă, numele ei înseamnă albină. Barac înseamnă fulger. Dumnezeu îi cheamă la război. Cel mai mare război nedeclarat este războiul între Împărăția luminii și cea a întunericului. Dumnezeu ne-a dat un mandat de a cuceri teritoriu după teritoriu pentru Împărăția Sa. Pentru că suntem într-un război, nimeni nu poate rămâne neangrenat, nepăsător. Versetul 13 spune „o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici”. Numai atâția, o mână de misionari să facă o diferență? Ei, împreună cu mine și cu tine, fie că sunt pe câmpul de misiune, fie că sunt acasă și fac altă lucrare care susține lucrarea lui Dumnezeu, războiul spiritual este înălțător. Într-un război nu toți sunt pe front. Unii lucrează de acasă pregătind haine pentru cei de pe front, alții fac mâncare pentru cei ce luptă pe linia întâi. Toți se implică într-un război și nici unul nu e preocupat de propria lui carieră, ci de planul lui Dumnezeu care trebuie dus la îndeplinire. Noi trebuie să facem o diferență. Câteva lucruri care te țin departe de la a face o diferență pentru Dumnezeu:
- vs. 15-16 Preocupat, dar inactiv. Seminția lui Ruben, e corespondentul tuturor celor cărora le place vorba -iau mari hotărâri și dau sfaturi, dar nu acționează. Preocupat de cauză, fără implicare propriu-zisă. Doamne iartă-mă că am vorbit și nu am făcut nimic.
- vs. 17 Liniștit, dar dezinteresat. Meditează la problemă, dar nu fac nimic. Galaadul de dincolo de Iordan (semințiile Gad și Manase) nu și-a părăsit locuința. Liniștit, calm, nu vorbește, nu sfătuiește pe nimeni, nu face planuri. El este liniștit, dar total dezinteresat de războiul lui Dumnezeu. Doamne iartă-mă că prin liniștea mea am demonstrat dezinteres pentru lucrarea Ta.
- vs. 17 Preocupat de afaceri. Pentru ce a stat seminția lui Dan pe corăbii? Ei nu s-au simțit vizați de chemarea la luptă, au rămas preocupați de comerț. Poate visul tău e să devi afacerist sau să preiei afacerea familiei – apostolul Pavel are un cuvânt dur în Filipeni 2:21 „Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” Întreabă-te: Cauți tu folosul lui Hristos? Ești preocupat ca Evanghelia Împărăției să fie propovăduită în toată lumea? Doamne iartă-mă că nu am umblat după foloasele lui Hristos.
- vs. 17 Preocupat de confort. Citim despre Așer că s-a odihnit. Odihna noastră este dincolo. Dacă aici nu te-ai ostenit pentru Domnul, crezi că vei găsi loc de odihnă dincolo? Nicidecum. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să caute în mod egoist bunăstarea și confortul propriu. Doamne iartă-mă că am pus pe primul loc confortul și bunăstarea proprie.
Hristos a spus: voi sunteți lumina lumii. Într-o lume a întunericului noi trebuie să luminăm. Domnul Isus spunea că sunt unii care pun lumina sub baniță (care arată ideea de afacere, de tranzacție), care pun lumina sub pat (e ilogic, te odihnești). Lumina trebuie să fie pusă în sfeșnic să lumineze pe cei care nu au lumină. Urmând această lecție scurtă de istorie să înțelegem că toți suntem chemați să ne angrenăm în războiul pe care avem garanția că îl câștigăm, pentru că Hristos a câștigat și prin El suntem mai mult decât biruitori.
Cum poți să te pregătești, să fi gata pentru lucrare? Concluzii practice:
- Informare. Expune-te la învățătură despre misiune. Debora a fost cea care a adus informația. Sunt oameni care nu se implică în misiune pentru că nu au fost informați. O conferință de misiune, o duminică a misiunii, instrumente de informare: cursurile Simply Mobilizing.
- Conștientizare. Instrumentele pe care le avem în APME pentru conștientizare sunt călătoriile pe termen scurt, pentru tineri și frați slujitori.
- Echipare. CRST oferă cursuri de echipare pentru lucrarea transculturală (mai jos găsiți detalii)
- Asumare. Cum ne putem asuma Marea Trimitere? Mandatul nostru este: mergeți! Trebuie să rămână acasă doar cei cărora Domnul le spune specific să rămână acasă. Dacă ești acasă, într-un moment de pregătire, echipează-te. Tot ceea ce Domnul investește în tine, investește cu un scop. Pregătirea ta laică poate face o diferență radicală pe câmpul de misiune, fie că ești farmacist, medic, constructor, ingineri, it-iști etc. Cum putem susține în mod practic lucrarea de misiune?
- Un instrument esențial și valoros e rugăciunea – fără rugăciune nu ai ce căuta în misiune.
- Un alt mod de a susține este contribuind financiar. Promisiunea prin credință – pune-L pe Dumnezeu la încercare și ai să vezi binecuvântarea Lui. Poți dărui o sticlă de suc de 5 lei pe lună? Dăruiește după venitul tău, ca nu cumva Dumnezeu să-ți facă venitul după dărnicia ta. Putem da fără să iubim, dar nu putem iubi fără să dăm – iubirea costă. Nu cât de mult din banii mei Îi voi da lui Dumnezeu, ci cât din banii lui Dumnezeu voi ține pentru mine? O caracteristică de bază a creștinismului este altruismul, acea dragoste sacrificială a lui Hristos care S-a dat pe Sine pentru lume.
Dani Bujeniță, pastor Biserica Penticostală Vestea Bună, Cluj – Napoca
Chemarea la echipare – 1 Cronici 12:33 Cu o inimă hotărâtă ca Zabulon (Ina Hrișcă)
Când privesc la voi văd așa de multe fețe tinere și mă gândesc că aveți așa de mulți ani pe care să-I oferiți Domnului.
Anul acesta CRST împlinește 20 de ani de la înființarea sa, în 2001.
Pentru mine anul 2001 este special, fiind anul în care am absolvit facultatea. Au trecut și peste mine 20 de ani, iar din aceștia, 14 ani i-am investit slujind în cadrul CRST. Vorbind în contextul predicii de mai devreme, inspirată din Cântarea Deborei, pentru mine, această slujire de la CRST a fost sub egida „Debora”. A trebuit să intru pe un teritoriu de luptă care nu era pregătit pentru o persoană ca și mine, dar nici eu nu mă simțeam pregătită pentru o lucrare ca și CRST. Însă, laud pe Domnul pentru această călătorie unică și vă mărturisesc că nu aș da înapoi acești 14 ani pentru a-mi împlini visul carierei pe care l-am avut la absolvirea facultății.
După finalizarea facultății, pe când CRST avea doar 3 ani, Dumnezeu a creat niște circumstanțe inedite în viața mea și am început să lucrez la biroul Comunității Regionale Penticostale din Constanța, birou care era în aceeași clădire în care era și școala de misiune, în cadrul Bisericii Penticostale „Farul” din Constanța.
În fiecare dimineață, pe sub geamul meu, treceau studenții. Mergeau la micul dejun, apoi începeau devoționalul … auzeam și eu cântările și rugăciunile înălțate la doar două săli distanță de mine. Apoi intrau profesorii … începeau cursurile. După-amiaza, îi auzeam pe studenți discutând între ei după curs, frământați că aveau teme, că trebuia să meargă în practică, că trebuia să-și efectueze sectoarele și să își planifice călătoriile de misiune. Observând aceste lucruri, în doar câteva săptămâni, m-am întrebat: „Eu de ce nu am știut despre școala aceasta?” Eram din Constanța! Mergeam la o biserică penticostală! Locuiam la doar 20 de kilometri distanță de oraș!
Dragi tineri, ceea ce îmi doresc astăzi este ca niciunul dintre voi să nu fie în situația mea și să ajungă să se întrebe: „Eu de ce nu am știut despre școala aceasta?”
Măcar că nu aveam nicio pregătire teologică, biblică, nu făcusem nicio călătorie misionară pe termen scurt, în primul an în care am început slujirea ca director al CRST, mi-am dat la o parte orice titlu și m-am așezat în bancă împreună cu ceilalți studenți care au venit la Studiile Internaționale de Islam din România (SIIR). După două săptămâni de curs, perspectiva mea asupra vieții și slujirii s-a schimbat total. De atunci am putut să inspir pe mai mulți tineri cum să procedeze în a-și gestiona chemarea!
În contextul predicii inspirate din Cântarea Deborei, aș dori să vorbesc puțin despre seminția lui Zabulon, așa cum este prezentată în Judecători 5, în prima parte a versetului 18: „Zabulon, un popor care a înfruntat moartea”.
În anul 2008, la un an după ce am început să lucrez la școală, împreună cu o echipă de studenți, am mers în misiune pe termen scurt în Albania. Acolo a trebuit să înfruntăm moartea, într-un război spiritual venit din partea diavolului asupra echipei, însă Hristos ne-a dat biruința!
Era noiembrie 2016, când studenții noștri S. și L., tineri căsătoriți, urmau să meargă într-o călătorie transculturală, pe o perioadă mai extinsă și neînsoțiți de liderii școlii. În fiecare miercuri ținem post la școală, iar înainte de vacanța de iarnă am hotărât să postim și să ne rugăm la școală pentru călătoriile studenților. Era ziua în care ne rugam și posteam pentru această familie. La finalul zilei, S. s-a ridicat în fața studenților, a început să plângă și să mărturisească: „Un duh de teamă vine la nivelul minții mele, mă chinuie, nu mă lasă să dorm și-mi spune: nu-ți dai seama unde îți duci familia? Ești gata să o expui la moarte?” La doar 80 km de orașul ales este război. S. și L. planificau să meargă într-o țară islamică, un teritoriu în care activau și făceau ravagii grupări islamice radicale. Ne-am rugat și în acea seară, prin Cuvântul din Matei 28:20 Domnul le-a cerut să nu se teamă, ci să conteze pe promisiunea Lui că va fi cu ei în toate zilele!
Au plecat la drum. În acea perioadă am scris un articol la revista Noi Frontiere despre S. și L., articol inspirat din 1 Cronici 12:33 „Din Zabulon, (aceștia care au înfruntat moartea) cincizeci de mii în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război şi gata să se lupte cu o inimă hotărâtă.” S. și L. au fost în acea țară islamică și nu doar că s-au întors vii și nevătămați, ci și foarte încurajați că acela este locul în care trebuie să se întoarcă. Acum, cu doi copii mici, slujesc în aceeași țară și sunt împliniți că se află în locul în care Dumnezeu i-a chemat.
Vreau să vă invit la CRST. Da, veți primi diverse cursuri care, traduse în practică înseamnă: în stare să mergi la oștire, înarmat pentru luptă cu toate armele de război. Pachetul de cursuri și devoționale și campanii de post și rugăciune și experiențe din practică ajută un student să fie gata să lupte cu o inimă hotărâtă.
Una dintre actualele misionare ale APME, ca șefă de promoție, în ziua absolvirii CRST-ului a susținut un discurs inspirat din cântarea „M-am hotărât să-L urmez pe Isus, și înapoi eu nu voi da!” Vrei mai mult decât firimituri? Atunci, nu da înapoi! Pregătește-te! Acreditează-te! Și cu o inimă hotărâtă, ca Zabulon, mergi înainte!
Ina Hrișcă, directoare a CRST, provocare adresată tinerilor la Romiscon 2021
https://crst-ct.ro/