Luna decembrie a fost o lună diferită din toate punctele de vedere. Prima provocare de care îmi era cel mai teamă a fost perioada de tranziție. Ceilalți membri ai echipei au fost nevoiți să plece din acest loc, din diferite motive, iar circumstanțele m-au obligat să rămân aici cu o tânără de la Școala Biblică dintr-o altă zonă a insulei. În astfel de circumstanțe, am hotărât să fac lucruri de care nu am mai avut parte înainte.
Unul dintre obiectivele pe care le-am avut cu mult timp în urmă, a fost petrecerea câtorva zile la orfelinatul care se află la o oră și jumătate distanță de zona în care locuiesc eu. Timpul petrecut împreună a fost o reală binecuvântare, atât pentru mine cât și pentru cei de acolo. Ceea ce i-a nedumerit pe copii, a fost dorința mea de a lua parte la toate activitățile zilnice pe care le au ei. Acest lucru a însemnat trezirea devreme, între 4.30-4.45 pentru a lua parte la timpul de rugăciune și închinare de dimineață. Mai apoi luarea micului dejun și pregătirea legumelor pentru gătitul prânzului. După amiezile luam parte la vizitele oferite de diferiți susținători ai acestor copii, după cum e obiceiul în preajma Crăciunului. Apoi, cântam colinde împreună și bineînțeles timpul meu preferat era când cântam cu instrumentele.
Am dăruit unuia din copii un ukulele, instrument pe care și l-a dorit mult și pe care în trecut obișnuia să-l împrumute de la mine după ce terminam de predat ora de limba engleză. Mare mi-a fost bucuria să aflu mai apoi că acel instrument este folosit de mai mulți copii, care sunt talentați și au voință pentru a învăța. Acest lucru mă determină să investesc în acești copilași mai mult, urmând ca pe viitor să achiziționez mai multe instrumente cu care să-L lăudăm împreună pe Domnul. Am ascultat multe povești din viața acestor copii, care spuneau că L-au cunoscut pe Domnul mai îndeaproape în mediul creat la orfelinat. Desigur, condițiile de trai nu sunt dintre cele mai strălucite, dar stând acolo am învățat să fiu mult mai mulțumitoare față de binecuvântările primite din partea Domnului.
Datorită situației actuale de pandemie, nu am reușit să ne strângem de sărbători împreună la locul de închinare, de aceea am organizat câteva seri speciale pentru prietenii dragi care fac parte din comunitatea noastră.
Așadar, am organizat mai întâi o cină cu femeile importante din viața mea de aici. Una dintre ele, vecina mea, a sărbătorit pentru întâia dată Nașterea Domnului ca și ființă născută din nou. De asemenea, mama unui tânăr de la Clubul de engleză, cât și studentul respectiv, au sărbătorit pentru întâia oară Nașterea Domnului, din postura de copii ai Domnului. Apoi am organizat o altă seară pentru frații refugiați din Orient, știind cât de greu le este să fie departe de familiile lor, copii, părinți, soții.
Provocarea cea mai mare, așa cum aminteam mai sus, este lipsa de resurse umane. Am multe vise și dorințe pentru ca lucrarea să înflorească, însă mă rog ca Domnul să trimită persoanele potrivite, pline de curaj și dorință de a vedea Împărăția lui Dumnezeu lărgindu-se în acest loc. O viziune pe care o am, este aceea de a mă putea întâlni în mod regulat cu femeile/ tinerele care au participat la serile speciale organizate cu ocazia Nașterii Domnului, pentru a ne ruga împreună, a împărtăși experiențe cu Domnul și chiar a studia anumite cărți din Scriptură împreună. Domnul să rânduiască toate elementele necesare în acest sens.
De asemenea am nevoie de rugăciune personală, pentru a nu-mi pierde entuziasmul în această perioadă dificilă de tranziție.
Claudia, misionară în Asia