Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! Duceți-vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. […] Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci lucrătorul își merită plata! Să nu vă mutați dintr-o casă într-alta. În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. Vindecați-i pe cei bolnavi de acolo și spuneți-le: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!”. Luca 10:2-3, 7-9
Aceasta este viziunea echipei și a lucrătorilor din lumea arabă. Ceea ce dorim noi este să plantăm biserici cu oamenii care ajung să Îl cunoască pe Dumnezeu. Scopul echipei este de a face ucenici bazați pe Cuvântul Lui, având comuniune cu Duhul Sfânt și unii cu alții.
Inspirați de asta am decis să facem o lucrare asemănătoare cu cea din Luca 10. În grupuri de câte 3 persoane am mers prin sate fără să cunoaștem pe nimeni, fiecare grup mergând într-o locație diferită. Împreună cu 2 fete, eu am format un grup și am mers într-un sat unde am putut vedea cum a lucrat Dumnezeu.
Am ajuns acolo și apoi am mers prin sat rugându-ne ca Domnul să ne faciliteze întâlnirea cu femei cărora să le împărtășim despre Isus, dar și mijlocind pentru acea localitate.
După ceva timp ne-am oprit în fața unei case, în curtea căreia se aflau mai multe femei. Ne-am salutat, iar apoi una dintre femei ne-a invitat în casă. Ea avea o fiică adolescentă și alți copii mai mici. Femeia care ne-a invitat a mers să pregătească câteva lucruri cu care să ne servească, iar între timp a venit o vecină să stea cu noi.
În timpul acela în care eram cu vecina și copiii femeii care ne-a invitat, Dumnezeu ne-a dat har și înțelepciune să împărtășim cu ei Cine este Isus și ceea ce El a făcut venind în lume.
Am rămas surprinsă să văd cum copiii și vecina ascultau chiar dacă mama copiilor tot venea și ne întrerupea. A fost un timp deosebit în care ei au auzit pentru prima dată cât de mult îi iubește Dumnezeu și că Și-a oferit Fiul să moară pentru păcatele lor.
La final, am hotărât să plecăm pentru că era târziu iar familia aceea nu avea loc să ne găzduiască. Vecina și fiica adolescentă ne-au condus spre stație, timp în care am putut să le oferim Noul Testament pe care l-au primit, mulțumindu-ne. Glorie Lui că aceste femei și acești copii au auzit pentru prima dată Vestea Bună!
Când am fost deja în mijlocul de transport, una dintre fetele din grup a întrebat: „Ați văzut că o mașină ne-a urmărit?” Doar după ce ea a spus asta, am conștientizat și eu: mașina a venit după noi până la casa în care am intrat și a pornit când noi am plecat, urmărindu-ne până la stația de unde am luat mijlocul de transport.
În ziua aceea am putut observa și simți cum Duhul Sfânt lucrează. În primul rând, Domnul ne-a dat harul de a le vesti Evanghelia în limba lor. Apoi am văzut protecție din partea Domnului în toată călătoria și am văzut cum El se folosește de oameni cheie pentru a duce Cuvântul Lui la țintă. Femeia care ne invitase în casa ei nu era deschisă sau dispusă să asculte, dar ea a fost legătura prin care Dumnezeu i-a vorbit vecinei ei. Slavă Lui Dumnezeu că El ne-a purtat de grijă și am experimentat cum ne ghidează!
Mărturia aceasta este doar o mică parte din marele plan al lui Dumnezeu! Totul este despre El și pentru gloria Lui. Când Dumnezeu ne cheamă, El dorește inima noastră total dedicată; El vrea disponibilitatea, dragostea și viața noastră în întregime predată la crucea lui Isus pentru a trăi pentru El. Invitația pe care ne-o face Isus e una prea mare pentru a o refuza. El ne invită să fim parte din planul salvării întregii omeniri. El nu doar că ne invită, dar ne-a și promis că ne va purta de grijă și că nu vom fi singuri niciodată. Chemându-ne, El asigură sau furnizează tot ce avem nevoie, atât fizic cât și spiritual, umblând în autoritatea dată prin Duhul Sfânt.
Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului. Fapte 1:8
Prin harul Lui am putut să-I spun „Da!” în ciuda limitărilor și slăbiciunilor pe care le vedeam în mine. M-am agățat de Isus și El a întărit credința mea; El mi-a dăruit tot ce am nevoie pentru a-L face cunoscut unui popor a cărui limbă încă o învăț. Mi-a dat harul de a vorbi oamenilor în limba arabă cu îndrăzneală și dragoste, chiar și când nu eram sigură dacă pronunț corect cuvintele. Slavă Domnului pentru harul și biruința Sa!
Acum întrebarea rămâne aceeași pentru fiecare: vrei să fii parte din planul Său? Isus încă ne cheamă!
Ani F. | Africa de Nord