Vă salutăm cu drag!
Dorim să vă împărtășim un pic, din provocările pe care le avem pe câmpul de misiune.
Acomodarea noastră aici a mers bine și ne bucurăm de faptul că orașul e curat și înconjurat de natură.
Apartamentul în care stăm e curat și ne bucurăm de liniște și de o relație bună cu vecinii.
Casa în care stăm are 3 nivele: la parter stau 2 familii de musulmani, la mijloc familia proprietarului, care e din grupul etnic budist Gurung și noi, creștinii, la ultimul etaj. Fiecare familie are limba maternă și grupul lor etnic, dar limba în care ne înțelegem între noi este limba locală.
Orașul acesta este un mozaic cultural și religios foarte interesant, în care cele 4 mari religii conviețuiesc împreună, dar majoritari sunt oamenii din grupul etnic Gurung, care sunt budiști.
Am început să ne facem prieteni, să ne integrăm în comunitatea creștină de la spital, am vizitat mai multe biserici ca să alegem una la care să mergem regulat. Ezra* se bucură mult de oraș, de copiii din vecini, și că putem ieși în natură. Ne-am bucurat să putem vedea munții mai de aproape, după mulți ani de așteptare și după un drum de 8 ore pe un drum foarte rău.
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această oportunitate!
Am avut bucuria să ne revedem cu niște prieteni mai vechi din satul D. Acesta este un sat în același județ, cam la 4-5 ore distanță cu motocicleta. Prietenii noștri sunt o familie de creștini din grupul etnic Gurung, considerat neatins de Evanghelie. Îi cunoaștem de mai mulți ani prin liderul echipei cu care a fost Thea* înainte și care încă îi mai vizitează. Acesta ne-a propus să îi vizităm pentru a gândi împreună un proiect medical care să slujească comunitatea. În vizita noastră am încercat să vedem cât e de fezabil să călătorim mai des în sat, ce presupune și dacă ar fi posibil așa ceva. Drumul a durat cam 4-5 ore cu motocicleta, Ezra* a făcut față foarte bine, însă dacă îl parcurgi des e destul de mult. Suntem foarte recunoscători pentru adaptabilitatea și răbdarea băiețelului nostru în aceste condiții de călătorie. Ne rugăm pentru călăuzire și în acest sens, să înțelegem în ce mod putem investi în relația cu prietenii noștri din această comunitate.
Pe de altă parte, șederea în noul oraș a venit cu multe provocări pentru Amos*, care lucrează zilnic la spital, dar mergem înainte. Munca lui este o slujire voluntară, neplătită. Străinii nu sunt plătiți pentru munca lor în spital. Noi privim acest lucru ca pe o oportunitate de a sluji oamenii. Din foarte multe puncte de vedere, pentru Amos* este foarte solicitant și greu. De exemplu, sunt puțini medici, puține facilități, sistem care necesită multe îmbunătățiri și foarte mulți pacienți zilnic. Consultațiile se fac cu câte 4-6 oameni în aceeași sală, în limba locală. Oamenii vin de pe sate, cu tot felul de așteptări ca medicii să îi facă bine pe loc, cu 1-2 medicamente etc. De multe ori atitudinea personalului medical față de pacienți lasă de dorit și e foarte descurajator. Un lucru încurajator este faptul că se vede diferență între comportamentul și atitudinea creștinilor din spital față de pacienți și atitudinea celorlalți oameni care nu sunt creștini.
Spitalul este un spital guvernamental de stat care, de 21 de ani, este administrat de o organizație creștină non-profit care dorește să slujească printre oamenii săraci și defavorizați care nu își pot plăti cheltuielile medicale și care altfel nu ar putea beneficia de asistență medicală.
O parte din cei care lucrează în spital sunt creștini, dar majoritatea sunt necreștini. Este extrem de dificil să lucrezi cu necreștini, care tratează lucrurile superficial. Nu te poți baza pe ei, deoarece tratează pacienții cu indiferență și uneori chiar cu răutate. Pe de altă parte, este frumos să vezi cum personalul creștin din spital își face treaba bine. Lucrul lor face o diferență. Din păcate, creștinii sunt puțini și nu reușesc să facă lucrurile cum ar dori, datorită colegilor cu care împart munca.
De câteva zile organizația și staff-ul spitalului a primit vestea tristă că guvernul vrea să preia conducerea spitalului de la organizație. Spitalul acesta este un fel de spital orășenesc, mult peste nivelul spitalelor de district/ județ și s-a ajuns aici din cauza muncii neobosite a organizației creștine, timp de 21 ani. Spitalele guvernamentale de stat, în țară sunt recunoscute pentru cât de slabe, neechipate, murdare și neglijente sunt. În schimb, acest spital este văzut ca unul bun, exemplar, și se pare că guvernul vrea să își asume acest merit. Desigur, probabil sunt și alte motive politice și de altă natură, precum: spitalul nu practică avortul, creștinii au timp de rugăciune zilnic pentru spital etc. Contractul dintre guvern și organizație mai e valabil încă 3 ani însă, cu toate astea, guvernul vrea să preia acum conducerea lui. Încă nu se știe exact cum se vor desfășura lucrurile, dar se pare că lucrurile evoluează nefericit. Această decizie va afecta foarte mult oamenii din comunitate care, cel mai probabil, nu vor mai avea facilitățile medicale de până acum, iar unii medici specialiști, creștini, serioși și dedicați vor fi nevoiți să plece.
Sunt multe familii creștine care lucrează de mulți ani în spital. Ele sunt angajate prin organizație și, cel mai probabil, vor fi obligate să plece. Le este foarte greu, se trezesc brusc, peste noapte, fără locul de muncă din ultimii 10-20 de ani. Unii din ei sunt de vârsta a 2-a spre a 3-a și probabil și-ar găsi greu de lucru. Alte familii au copiii la școală aici etc. Familiile, dar și cei necăsătoriți sunt îngrijorați de viitorul lor.
Acest lucru ne implică și pe noi. Suntem aici doar de câteva luni. Ne-am mutat cu toate lucrurile (mobilă, cărți, etc), am venit cu gândul de a locui și investi aici pe termen lung. Acum nu știm ce urmează, ce va fi şi ce decizii va trebui să luăm.
În ultimele luni, la spital s-a început pregătirea unui centru de dializă. Asistentele au făcut deja instruirea, au fost aduse aparatele de dializă, loc unde Amos* urma și își desfășoare activitatea mai specific pe dializă.
Planul nostru și al organizației a fost ca Amos* să viziteze trei centre guvernamentale de dializă în următoarele săptămâni și să vadă cum se întâmplă lucrurile aici, iar apoi, încet, să se înceapă activitatea de dializă aici în spital.
Din cauza deciziei guvernului nu știm cum vor arăta lucrurile pe viitor. Amos* va merge la centrele de dializă și vom vedea ce urmează. Avem nevoie de rugăciune și de călăuzire în ceea ce urmează. După ce vom avea decizia finală a guvernului dorim să vorbim și cu organizația și să vedem cum privesc ei slujirea noastră aici. Oamenii din comunitate își doresc mult ca organizația să nu plece din spital și își fac cunoscută dorința înaintea guvernului, însă sunt șanse mici ca să se țină cont de dorința lor.
Sincer, ne este greu să trăim cu această incertitudine pe termen scurt și lung, mai ales că ne-am mutat aici doar de 4 luni și abia am început să ne obișnuim, să ne integrăm. Noi, și celelalte familii creștine, ne dorim ca organizația să rămână și să slujească oamenii care au atâta nevoie, măcar pentru încă trei ani, perioada contractului cu guvernul și până organizația și familiile care lucrează prin ei să își poată face un plan de rezervă.
Momentan suntem în capitală pentru următoarele 2 săptămâni. Săptămâna aceasta Amos* va merge la un centru de dializă să vadă cum anume se fac lucrurile în țară. Săptămâna viitoare va fi un curs Kairos în limba locală, unde vom ajuta la organizare. În aceste zile ne dorim să ne vedem cu Pema*, să ne întâlnim cu echipa și cu o parte din prietenii noștri din capitală.
Dacă Dumnezeu vă pune pe inimă să vă rugați împreună cu noi, apreciem rugăciunile în acest sens.
Ne rugăm ca timpul la centrul de dializă să fie unul cu folos pentru Amos*.
Ne rugăm ca întâlnirile cu echipa și cu prietenii să fie cu folos și ziditoare pentru ei și pentru noi.
Ne rugăm ca Dumnezeu să vorbească participanților la cursul Kairos, să schimbe felul în care privesc slujirea lui Dumnezeu cu viața lor, să fie încurajați și motivați.
Ne rugăm și pentru sănătatea lui Ezra*; săptămâna trecută a fost bolnav, cu tuse și febră. Abia a terminat tratamentul cu antibiotic și încă nu e recuperat deplin. Mulțumim lui Dumnezeu de progresul din ultimele zile.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru protecția de pe drum! Am călătorit în siguranță, cu întârziere de vreo 3 ore din cauza unei alunecări de teren. Aici a început sezonul ploios și plouă abundent. Sunt multe alunecări de teren și drumuri stricate.
Vă mulțumim!
Amos*, Thea*, cu fiul Ezra*
*Din motive de securitate numele sunt pseudonime, iar orice detaliu cu privire la locațiile exacte ale misionarilor sunt omise, precum nume de orașe, regiuni, țară. Pozele sunt sugestive.