În luna august, după câteva luni de pregătiri intense, am ajuns cu bine în Tirana, capitala Albaniei. În acest oraș urmează să ne petrecem următorii ani, în mijlocul albanezilor care au nevoie de harul transformator al Evangheliei. Ca familie, ne-am acomodat destul de rapid cu noul context de viață, reușind să facem față provocărilor multiple care au venit odată cu această mutare. Tirana este un oraș aglomerat, iar viața albanezilor pare a fi într-o tensiune continuă de a-și câștiga existența și de a-și afirma identitatea culturală. Albanezii sunt balcanici, având, asemenea celorlalte popoare vecine, o mândrie personală și de neam care ține în primul rând de identitatea lor etnică. Din punct de vedere religios, în proporție de 70% albanezii sunt musulmani, restul fiind atei și creștini nominali, dar există și un procent mic, de 0,6%, de creștini evanghelici. Creștinismul evanghelic s-a dezvoltat în mod special după eliberarea țării de sub regimul comunist, adică după anul 1991.
În această perioadă ne-am conectat cu bisericile locale pentru a lucra împreună cu ele în dezvoltarea proiectelor pe care le avem pe inimă și, de asemenea, pentru a identifica anumite nevoi cruciale care există în comunitate.
O experiență care ne-a încurajat a fost în cadrul unei vizite la mama unui prieten albanez. În acea vizită le-am întâlnit și cunoscut pe mama și sora lui. Le-am împărtășit Evanghelia și Domnul a lucrat la inima surorii lui care, în timpul mesajului, a început să plângă, spunând că ea acum a înțeles că această cale este cea adevărată și își dorește să primească și ea credința creștină în viața ei. În timpul unei alte vizite, și-a exprimat dorința să se boteze, când va ajunge acasă și fratele ei din Grecia. Continuăm să ne rugăm pentru ea, ca Domnul să o ajute să-și păstreze cuvântul dat.
O altă experiență care ne-a marcat a fost modul în care Dumnezeu a început eliberarea unei tinere albaneze ce fusese implicată în practicarea religiei de tip New Age. Acest lucru s-a întâmplat la prima întâlnire a cursului Alpha pe care îl derulăm în cadrul bisericii locale. Au urmat încă șapte întâlniri la care această tânără a participat.
În prezent, implicarea noastră în comunitate este în mod special pe partea de evanghelizare (evenimente), ucenicizare (grupe de casă, grupe mici) și dezvoltarea unui proiect de tip afterschool, având ca țintă evanghelizarea copiilor.
Bisericile albaneze trec printr-o criză generată de migrația tinerilor spre Vestul Europei și au nevoie de susținerea misionarilor și a organizațiilor de misiune. Un alt motiv de rugăciune este unitatea bisericilor existente. Ele sunt organizate în mod special sub forma unor ONG-uri a căror viziune este mai mult socială, decât spirituală. În mijlocul tuturor frământărilor, în Tirana (în cadrul bisericii locale cu care lucrăm) există un loc de rugăciune unde se strâng în mod special credincioși albanezi alături de alți misionari. În acest loc al închinării, Dumnezeu ne vorbește și ne încurajează prin Duhul Sfânt, întărindu-ne și echipându-ne pentru lupta care se dă pentru sufletele oamenilor de aici.
În această perioadă am avut mai multe echipe care ne-au vizitat. Una dintre ele a fost formată în special din tineri veniți din România, după ce au parcurs cursul Kairos. Împreună cu ei am distribuit literatură creștină și am organizat și acțiuni speciale în două localități. După plecarea lor, la una dintre bisericile vizitate, a venit un om care s-a interesat de echipa venită din România, de fapt, de unul dintre frații din acea echipă. Invitația pe care a primit-o de la acel frate român i-a stârnit curiozitatea și a vrut să vadă cum se derulează un serviciu divin. Dumnezeu este credincios și lucrează cu putere prin „sămânța” Cuvântului sfânt predicată cu consecvență și dăruire.
În urmă cu câteva zile am primit un mesaj de la un tânăr din Tanzania care s-a întors la Domnul în România. Pe acest tânăr l-am întâlnit o singură dată și i-am vorbit despre Domnul Isus, după care nu am mai știut nimic despre el timp de doi ani. Dar Cuvântul Domnului nu este condiționat nici de spațiu, nici de puterile noastre limitate. El lucrează în timp și în răbdare.
Domnul să ne ajute să-L predicăm zilnic pe Hristos atât prin viu grai, cât și prin fiecare faptă și acțiune inspirate de Duhul Său cel Sfânt! (Gal. 2:20)
Nicușor și Debora Tănăsescu