AM SCHIMBAT MONGOLIA CU ETIOPIA
Noi, familia Iacob Marius & Rut împreună cu copiii Patrick, Elliot și Christa, suntem trimiși în misiune de Biserica Philadelphia Mansue Italia și Biserica Betel din Dumbrăveni în Etiopia.
La începutul anului 2017 ne-am mutat în Mongolia ca misionari pe termen lung. Inițial am avut unele provocări nedorite în obținerea vizei pe termen lung, motiv pentru care am fost nevoiți să ieșim de două ori din Mongolia pentru a reînnoi viza de turist, pe care o primeam pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Astfel, am fost nevoiți să locuim două luni de zile în Ulan-Ude, Siberia, la familia Giura Marius și Adriana, care la acel moment, slujeau acolo de 11 ani. După 6 luni de provocări, în cele din urmă am primit viza pe termen lung, la început doar eu (Marius) și Rut, iar pentru Patrick a trebuit să mai încercăm de câteva ori. Până la urmă, Dumnezeu ne-a dat biruință și am primit viza și pentru el.
În această țară mare și frumoasă, pe lângă provocările pe care le-am avut, am avut și bucurii și binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Am învățat limba și cultura țării, încât m-a ajutat să dezvolt relații bune cu localnicii dintr-un sat în care nu a fost nicio activitate evanghelică până atunci, și am fost implicat timp de trei și jumătate în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, studiul biblic, lucrarea cu tinerii, într-un centru educațional și în plantarea unei biserici.
În acești ani petrecuți în slujire în Mongolia, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cel de-al doilea băiat, Elliot. Venirea lui a fost o mare bucurie pentru noi, însă a început, o perioadă de încercări și provocări în obținerea unui act pentru a putea ieși cu copilul din țară, deoarece statul român nu are ambasadă în Mongolia. Cu toate acestea, înainte de expirarea vizei, am putut obține un titlu de călătorie pentru copil și astfel am reușit să ajungem în România și să-i facem toate actele.
Înainte de începerea pandemiei, am venit în România pentru o perioadă scurtă, fără să știm că nu o să ne mai putem întoarce în această țară. În timpul pandemiei am încercat de nenumărate ori să ne întoarcem în Mongolia, însă acest lucru a fost imposibil, deoarece țara și-a închis granița față de străinii care nu au viză de muncă și a rămas închisă până în ziua de astăzi. În tot acest timp ne-am rugat și am căutat să înțelegem care este voia lui Dumnezeu pentru noi în ce privește lucrarea de misiune.
În această perioadă de așteptare și de luare a unor decizii cu privire la viitorul lucrării de misiune, m-am implicat în promovarea misiuni transculturale în zona Sucevei. Deja se formase un nucleu de promotori și m-am alăturat lor pentru a promova lucrarea de misiune. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru lucrarea și viziunea care s-a produs în bisericile și în rândul tinerilor din zona Sucevei. Așadar, în perioada de slujire și așteptare a voii lui Dumnezeu cu privire la lucrarea de misiune, tot primeam invitații din partea familiei Bîrte să ne alăturăm lor în lucrarea din Etiopia unde este mare nevoie. O perioadă am ignorat invitațiile lor, însă, în cele din urmă am înțeles că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Astfel, am hotărât să ne relocăm pe alt câmp de misiune și să nu mai batem la o ușă pe care Dumnezeu a închis-o pentru noi, pentru o perioadă de timp.
Prin urmare, suntem de 3 luni de zile în Etiopia și lucrurile au luat o întorsătură nouă și radicală pentru noi. Aici totul e foarte diferit față de slujirea transculturală pe care am făcut-o în Mongolia. Suntem pentru prima dată în această țară și am venit pe termen lung.
Și aici sunt provocări și binecuvântări, nu vreau să mă plâng, nici să mă hazardez. Însă, Dumnezeu ne-a binecuvântat și am obținut permisele de ședere fără nicio dificultate și am beneficiat de ajutorul familiei Bîrte în relocare. Lucrarea este mare și întinsă în această țară, slujim în biserica locală și în satele din jurul orașului nostru. Suntem implicați în deschiderea unei școli de misiune, care ne dorim să fie o mare binecuvântare pentru grupurile etnice neatinse cu Evanghelia de aici. Suntem în faza inițială de învățare a limbii și adaptare la cultura nouă. Studiul limbii este provocator pentru noi, mai ales după ce ne-am obișnuit cu limba mongola. De asemeni, alfabetul amhari are 238 de litere, total diferit de tot ce am știut eu vreodată.
Electricitatea se ia frecvent, iar cea mai lungă perioadă fiind de trei săptămâni. În acestă perioadă, am fost nevoiți să încărcăm lanternele, bateriile la telefoane și să spălăm la familia Bîrte, care din fericire au avut curent electric. În tot acest timp, am avut o butelie cu gaz în care am putut să gătim, dar și asta este o provocare, din cauză că gaz și benzina nu se găsesc tot timpul în orașul nostru.
Până în prezent aici a fost un sezon ploios, ploua aproape în fiecare zi sau noapte, acum a început un sezon secetos. Însă, este cald aproape tot timpul și vor veni călduri, pe care nu le-am experimentat până acum. Aerul este poluat și are o umiditate de aproape de 50 % , pe străzi sunt foarte mulți oameni și praf.
Însă, sunt și provocări, datorită faptului că sunt de culoare albă. Lucrul acesta mă dezavantajează aproape în toate domeniile, prețurile sunt duble, cum ies de pe poarta curții mele sunt înconjurat de copii și adulți care cer fie bani, fie de mâncare. Am sperat că aici este „raiul” fructelor și legumelor, ceea ce în Mongolia nu prea am avut parte, dar și acestea trebuie dezinfectate cu un dezinfectant de legume înainte de a le consuma, lucru care face să-și piardă gustul original. Dar cu toate acestea, noi am venit aici fiind conștienți de faptul că sunt provocări și dorim să facem totul pentru ca Evanghelia să fie propovăduită celor ce nu-L cunosc pe Mântuitorul.
Mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră în rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Marius