Istoric

APME – repere istorice

Contextul misiologic după 1990

Din cauza dictaturii comuniste, timp de o jumătate de secol, biserica penticostală din România a fost practic izolată de celelalte biserici penticostale din lume și implicit de proiectele misionare mondiale. România ajunsese un mare lagăr de concentrare în spatele cortinei de fier și pentru cei mai mulți cetățeni ai ei era imposibil să iasă dincolo de granițe.

Izolarea dar și imposibilitatea de a face misiune externă au adus, de la sine, și o evidentă lacună în teologia bisericii – mandatul Marii Trimiteri (Matei 28:18-20) nu exista în „fișa postului” bisericii penticostale din România.

Căderea comunismului, în 1989, nu a schimbat lucrurile peste noapte. În prima decadă a anilor ’90, misiunea externă era încă o „fata morgana” pentru denominațiunile evanghelice din România, inclusiv cea penticostală.

În acel timp, în cercurile europene și mondiale, biserica penticostală românească era supranumită – și pe bună dreptate – „Uriașul adormit”.

Spre sfârșitul mileniului doi, datorită unui entuziasm extraordinar pentru evanghelizare și înființare de noi biserici, existau peste două mii de biserici în țară, dar, cu toate acestea, Departamentul de Misiune și Evanghelizare al Cultului Creștin Penticostal (DEM-CCP) nu trimisese nici măcar un misionar dincolo de granițele țării. Puținii misionari români, care au plecat în această perioadă de timp, au fost susținuți și trimiși de bisericile locale sau de organizații de misiune internaționale (OM, Wycliffe, TPM), iar unii au plecat pe cont propriu, susținuți de prieteni.

Dincolo de lipsa unei culturi misionare în biserici, datorată comunismului și izolării, au fost și alți factori, atât de natură politică și economică, cât și de natură teologică (eclesiologică), care au ținut biserica penticostală din România departe de misiunea externă. Până în 2007, când România devenea membră UE, cetățenii români încă mai aveau dificultăți serioase în a călători în afara țării și în a obține vize pentru anumite state. Mai mult, „invazia” de misionari străini în România, după 1989, a cultivat falsa impresie că România este un câmp de misiune și nu o țară cu un real potențial de trimitere.

De asemenea, criza economică și financiară, specifice tranziției spre o economie de piață, coroborate cu o inflație galopantă au alimentat și ele dezvoltarea mentalității că biserica e prea săracă pentru a putea face misiune externă și a-și susține slujitorii.

În fine, succesul de acasă în evanghelizare și plantare de biserici, preocuparea pentru zonele mai puțin evanghelizate din România, a dus la convingerea, aproape unanim acceptată, că dacă există preocupare pentru conaționalii noștri, deja se face misiune. După 1989, aproape tot ce se făcea dincolo de zidurile bisericii era numit misiune. Și, dacă se făcea misiune, de ce ar mai fi nevoie atunci să se trimită misionari în alte țări? Această înțelegere greșită a dus la o golire substanțială de conținut a termenului de misiune, după cum spunea Stephen Neill: „Dacă totul este misiune, atunci nimic nu mai este misiune”.

Primele semințe

Chiar dacă, instituțional, în primii 15 ani de după Revoluția din decembrie 1989, nu se întâmplau prea multe în ceea ce privește lucrarea transculturală, în interiorul mișcării penticostale au fost multe proiecte și acțiuni care nu doar că anticipau și pregăteau apariția unei organizații de misiune, dar și arătau nevoia unei astfel de structuri.

Cele mai cunoscute întreprinderi misiologice din acest timp au fost conferințele „RoMisCon”, care au fost lansate de Rev. Cameron Wilson și soția lui, Marvel (Romanian Missionary Convocation – Convocarea română la misiune). Prima conferință de acest fel a avut loc în 1999 la Arad, în Biserica Betania. Așa cum avea să declare inițiatorul lor, „aceste conferințe au avut rolul de a crește rapid nivelul de cunoștințe și dedicare al credincioșilor români în domeniul misiunii”. Deoarece conferințele erau organizate în fiecare an într-o altă locație, conceptele de misiune/misionar au fost mai ușor răspândite în diferite zone geografice ale țării.

După ce fratele Cameron Wilson a demarat aceste conferințe, așteptarea sa a fost ca ele să fie preluate de către români. De aceea, după a 4-a conferință RoMisCon a spus că se va mai ține o conferință de misiune doar dacă românii preiau inițiativa. Astfel, RoMisCon 5 și 6 au fost organizate în Dobrogea, la Medgidia, într-o zonă care avea deja o deschidere față de misiunea externă, datorită prezenței etnicilor turci dobrogeni, a contactelor pe care bisericile le dezvoltaseră cu credincioșii din Turcia.

De aici înainte, conferințele RoMisCon aveau să fie organizate în fiecare an cu o contribuție logistică românească tot mai importantă, iar începând cu 2006, în mod oficial, APME devenea organizatorul RoMisCon.

În anul 2000, pastorii din Dobrogea au organizat o primă conferință despre Turcia, la care au invitat câțiva pastori turci care să expună nevoile lucrării de acolo. Urmare a acestei conferințe a fost deschiderea în anul 2001, la Constanța, a primei școli de misiune românești, în cadrul Bisericii Penticostale Farul, păstorite atunci de Gheorghe Rițișan (Școala de Misiune și Evanghelizare Dobrogea – SMED. Din 2009 se numește Centrul Român de Studii Transculturale – CRST). În luna august a aceluiași an, Biserica Farul avea să trimită primul ei misionar (Elena S.) în Turcia.

În ceea ce privește conștientizarea liderilor din CCPR despre nevoia unei structuri de trimitere a misionarilor, de o mare importanță au fost conferințele de la Bușteni (2001 și 2002), organizate de către DEM, FIDA (organizație de misiune a penticostalilor din Finlanda) și PEM (Pentecostal European Mission), și coordonate de pastorul Ioan Bochian. În special seminariile susținute de Arto Hamalainen, intitulate „Cerințele de bază ale lucrării misionare” și „Strategii în misiunea modernă” au adus un important aport la nașterea APME în anii următori. O parte din viitorii membri fondatori ai APME au participat și au fost implicați în aceste conferințe, fiind tot mai preocupați de importanța organizării misiunii la nivel național.

În 2003 avea să se organizeze la Buziaș conferința PEF (Pentecostal European Fellowship), la care au participat peste 100 de pastori români și lideri penticostali europeni. Acolo Rick Cunningham, misionar AGWM (Assemblies of God World Mission), a avut un mesaj profetic cu privire la trezirea „uriașului adormit” și a faptului că el însuși trebuia să își aducă aportul la împlinirea acestui vis.

Pe lângă conferințele de misiune din România, un rol important în formarea și orientarea liderilor misiunii penticostale românești l-au avut conferințele internaționale. În contextul acestei prezentări, merită menționată Consultarea pentru Evanghelizarea Musulmanilor din Baguio, Filipine (februarie 2005), la care au participat pastorii Gheorghe Rițișan, Vasilică Croitor și George G. (misionar în Asia Centrală). Discuțiile purtate aici, cu o parte dintre liderii misiunii penticostale mondiale, în special cu Brad Walz (Președinte al WAGF-MC), dar și exemplul altor biserici penticostale care și-au organizat propriile agenții de misiune externă (mai ales Argentina) au avut un rol hotărâtor în apariția APME. Rick Cunningham a jucat un rol foarte important în facilitarea și susținerea participării pastorilor români la această conferință crucială, renunțând la invitație în favoarea celor de mai sus.

Institutele teologice (Institutul Teologic Penticostal și Institutul Biblic Român) și școlile biblice au contribuit și ele foarte mult la diseminarea conceptelor misiologice și pregătirea tinerilor români pentru misiune, deoarece, spre sfârșitul anilor 90, au început să ofere tot mai multe cursuri de misiune și să organizeze simpozioane misiologice. Colegiul Biblic Est European (CBEE), din Oradea, a contribuit la formarea multor tineri pentru misiune externă. În parteneriat cu Societatea Penticostală de Misiune și Caritate din România (SPMCR), această școală a trimis primele misionare românce în India (Maria I. și Lidia M.), încă din anul 1998.

În 2002, din inițiativa pastorului Pavel Tipei și a lui Franz Johansen a luat ființă, la Arad (Biserica Betania), Școala de Misiune Team-Action România, specializată mai ales în instruirea tinerilor în misiune pe termen scurt.

Taberele de tineret organizate în România după căderea comunismului (mai ales Cristos pentru România și Peniel), au constituit un alt vector de răspândire a conceptului de misiune. Aproape fiecare tabără avea în program și seminarii sau mesaje consacrate misiunii externe, unde era invitat cel puțin un misionar de carieră pentru a lansa tinerilor provocarea la implicare în Marea Trimitere.

Misiunile pe termen scurt, efectuate de pastori și de tineri, au contribuit și ele la conștientizarea bisericilor cu privire la marile nevoi spirituale și materiale care există pretutindeni în lume și despre care nu s-a știut aproape nimic. Rapoartele prezentate la întoarcere au început să pregătească bisericile și pastorii pentru a răspunde acestor nevoi atât prin rugăciuni, cât și prin susținerea financiară a celor care erau gata să plece în misiune.

În contextul acestei prezentări, se cuvine a fi menționate câteva călătorii misionare la care au participat câțiva dintre pastorii care aveau să devină fondatori ai APME: călătoriile organizate de Misiunea Mondială Unită (MMU) în India, la care au participat Vasilică Croitor (2000), respectiv Emil Meștereagă și Gh. Rițișan (2004), și cele organizate de Educația Biblică prin Extensie (EBE), în Vietnam, la care a luat parte Dumitru Mircea Deteșan (2000, 2001 și 2005). Un rezumat al călătoriilor misionare din această perioadă este relatat de profesorul Andreiescu în Istoria Penticostalismului Românesc.

Nașterea APME

Dorința de a înființa o agenție de misiune a crescut progresiv, pe măsură ce penticostalii români au început să călătorească în alte culturi cu ajutorul altor organizații. În anul 2005, deși erau deja câțiva tineri misionari penticostali în anumite țări ale lumii, niciunul nu era susținut în mod organizat prin DEM – CCP. Uriașul încă dormea…

Discuțiile au demarat în anul 2003, dar inerția și-a spus cuvântul. În timpul conferinței RoMisCon de la Cluj (Biserica Betel – 2005) s-au făcut pașii cei mai importanți: s-a ales bordul de conducere, s-a stabilit sediul social la Medgidia, s-a ales denumirea de APME, s-au stabilit contribuțiile și sursele de finanțare pentru demararea proiectului, s-au decis liniile principale cu privire la modul în care agenția va funcționa în relația cu misionarii (s-a insistat pe misionariat de carieră și mai puțin călătorii pe termen scurt) și s-a luat decizia chiar de pe atunci că APME va lucra în deplină legătură cu CCP, în măsura în care va exista deschidere.

În contextul acestei realități, în cursul acelui an, Duhul Sfânt a adus împreună un grup de pastori, i-a pus într-o echipă și le-a dat o misiune: aceea de a pune bazele unei agenții de misiune funcționale care să slujească CCPR. Vasilică Croitor, Rick Cunningham și Emil Meștereagă au lucrat la scrierea viitorului statut al APME, inspirându-se și din documentele similare ale altor organizații penticostale: WAGM, FIDA sau Departamentul de Misiune AG din Argentina, coordonat în acel timp de Brad Walz. Pregătirea actelor a durat mai mult decât s-a anticipat, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, în 2 februarie 2006 a luat naștere în mod legal și oficial Agenția Penticostală de Misiune Externă (APME). Chiar dacă în acel moment conducerea CCP din România nu era pregătită să aibă o agenție de misiune proprie, a binecuvântat și încurajat această inițiativă.

Membrii fondatori ai APME care au alcătuit primul Consiliu Director (CD) au fost următorii pastori: Emil Meștereagă – președinte, Dumitru Mircea Deteșan – vicepreședinte, Vasilică Croitor – secretar, Gheorghe Rițișan și Rick Cunningham – membri. Doi ani mai târziu au fost invitați să facă parte din CD al APME și pastorii Iacob Berghianu și Florin Cîmpean (SUA). Pe măsură ce APME a crescut și a fost necesară conectarea viitorilor misionari APME cu anumite câmpuri de misiune, a fost creată poziția de secretar relații externe, ocupată până în acest moment de Rick Cunningham.

Aflând de nașterea APME, pe parcursul anilor 2006-2007, un număr de 7 misionari penticostali români, care se aflau atunci înrolați în lucrarea de misiune, și-au arătat dorința de a deveni parte a acestei organizații. Începând cu acel moment, în urma unui proces de instruire și recrutare, an după an, Dumnezeu a adăugat alți tineri la numărul misionarilor pe termen lung trimiși și susținuți prin APME.

Până în anul 2020, 76 de persoane au fost acreditate pentru misiune externă de carieră, slujind în peste 25 de țări de pe trei continente.

În anul 2008, consecventă viziunii stabilite de la început, pentru a dovedi atât deschiderea APME pentru conlucrarea cu structurile CCPR, cât și transparența în lucrare, fondatorii APME au înființat un Comitet de Referință (CR), față de care să se raporteze și cărora să se dea socoteală de slujire. Încă de la înființare, președintele CR a fost pastorul Moldovan Ioan, ceilalți membri fiind, în cea mai mare parte pastori cu influență în CCPR.

La momentul actual, în CR se află un număr de 12 pastori. Ei reprezintă cea mai mare parte a Comunităților Regionale din țară, diaspora românească din Europa și SUA, dar și credincioșii din Republica Moldova. Cameron Wilson a fost membru onorific al CR până la decesul său în 2015. Un raport de lucrare și financiar este prezentat de către APME la începutul fiecărui an, atât Comitetului de Referință, cât și Consiliului Bisericesc al CCP.

În același an, 2008, pastorul Gheorghe Rițișan a fost ales președinte al APME și a început să lucreze cu normă întreagă pentru organizație, iar un an mai târziu (2009) biroul APME s-a mutat de la Medgidia la Cluj-Napoca.

Dorința fondatorilor APME ca această organizație să devină oficial structura de trimitere și de susținere a misionarilor români a început să se împlinească zece ani mai târziu, odată cu anul 2015 când, în Consiliul Bisericesc al CCP, s-a aprobat propunerea ca APME să devină divizie a CCP responsabilă cu misiunea externă. Procesul integrării a continuat în anii următori și s-a finalizat în 2017 când Congresul CCP a aprobat modificarea statutelor CCP și APME, pentru a permite integrarea APME în CCP și din punct de vedere juridic. Un rol important în începerea și finalizarea acestui proces l-au jucat președintele CCP, pastorul Moise Ardelean și coordonatorul DEM, pastorul Ioan Moldovan. Pastorul Ardelean a devenit un susținător fervent al misiunii externe mai ales în urma participării la conferința RoMisCon din 2014.

Recunoaștere internațională și parteneriate

Aproape imediat după înființare, începând cu anul 2007, APME a fost invitată să facă parte din Pentecostal European Mission (PEM), o rețea care aduce împreună peste 40 de agenții penticostale de misiune din Europa. Din 2010, președintele APME este membru în Comitetul PEM, iar în 2015 a fost ales vicepreședinte al PEM.

Tot ca un semn al aprecierii lucrării internaționale a APME, începând cu 2010, doi dintre membrii CD al APME (Gh. Rițișan și Rick Cunningham) au fost aleși membri în cele două comitete penticostale mondiale de misiune: World Assemblies of God Fellowship – Mission Commission (WAGF-MC) și Pentecostal World Fellowship – Mission Commission (PWF – MC). În acest interval de timp, în mod constant, membrii CD ai APME au fost invitați să susțină mesaje în plen, seminarii și workshop-uri în cadrul celor mai importante congrese și conferințe penticostale la nivel mondial. Din anul 2019, datorită numărului mare de misionari trimiși să slujească în Asia, APME are un loc în comitetul PAM (Pentecostal Asia Mission), organizație care aduce împreună agențiile de misiune penticostale din Asia.

Un partener extern foarte important al APME, în susținerea misiunii, este Discover Your Mission (DYM), organizație fondată de rev. Cameron Wilson în 1993. La începuturi, scopul organizației a fost acela de a ajuta bisericile americane să își dezvolte programe proprii de misiune. Din 1998 DYM și-a îndreptat atenția spre bisericile din diaspora românească, din SUA, pentru a o mobiliza să susțină misionarii români. În 2010 fondatorul DYM a încredințat organizația și misiunea ei unui grup de pastori români din SUA, Florin Cîmpean și Simion Timbuc devenind în acel an co-președinții DYM Inc.

Organizația Genesis (prin Florin Cîmpean – președinte și Ilie Tomuța – director) este un alt partener constant și credincios, care promovează cauza misionarilor APME în SUA, începând cu anul 2008.

Dintre partenerii externi se cuvine amintită și organizația Ljus I Oster (Lumină pentru răsărit) din Suedia care a susținut, chiar înainte de apariția APME, publicația Noi Frontiere, traducerea și publicarea unor cărți de misiune, organizarea unor conferințe de misiune (Black Sea Consultation), rămânând apoi partener al unei familii de misionari APME care slujește în Balcani.

Pe plan intern, în tot acest timp al existenței APME, au fost dezvoltate parteneriate cu alte organizații românești sau internaționale în trimiterea și susținerea unor misionari de carieră, cum ar fi: Wycliffe, OM, YWAM, SPMCR, MMU.

Administrație și domenii de slujire

În primii ani de la înființare, lucrarea principală pe care membrii CD ai APME au desfășurat-o, slujind în mod voluntar, este reliefată în diagrama de jos: recrutare, instruire, trimitere, susținere și revenire în țară.

Anii următori aveau să scoată la suprafață, pe de o parte, necesitatea creării unei echipe administrative performante (secretariat, finanțe, contabilitate, resurse umane) care să contribuie la buna funcționare a organizației, care avea un număr tot mai mare de misionari, dar și nevoia de a consolida sau de a înființa noi domenii și departamente absolut necesare dezvoltării APME. De asemenea, solicitarea de a trimite misionari în diferite zone ale lumii, absolut noi și necunoscute pentru APME, a cerut în mod imperios gândirea și realizarea unor puternice parteneriate cu organizații de misiune deja prezente în anumite câmpuri de misiune sau cu biserici naționale, acolo unde ele există.

Datorită creșterii numărului de misionari trimiși într-un timp relativ scurt, APME a devenit un studiu de caz pentru alte mișcări penticostale, care nu aveau structuri de trimitere sau, dacă le aveau, erau nefuncționale. Așa că la Congresele Mondiale de Misiune organizate de WAGF-MC și PWF – MC în Cancun (Mexic 2012), Bangkok (Thailanda 2015), Costa Rica (2015), Singapore (2017), Madrid (Spania 2018), Calgary (Canada 2019), APME era deja un model inspirațional pentru liderii de misiune penticostali din zeci de țări reprezentate acolo. Prin reprezentanții ei (Gh. Rițișan, Rick Cunningham, George G., Ileana-Ina Hrișcă), care au avut sesiuni și seminarii în plen, au încurajat mai ales bisericile din lumea a treia să se implice în trimiterea și susținerea de misionari.

La 10 ani de la înființare, echipa APME împreună cu Doru Cîrdei, membru al CR al APME, au reconfigurat, într-un brainstorming susținut la Cluj-Napoca, structura APME și domeniile de conducere pentru ca organizația să răspundă și mai bine nevoilor, atât în relație cu bisericile locale, cât și cu misionarii. Atât lumea, cât și APME arătau foarte diferit față de ceea ce era în urmă cu un deceniu. APME se forma și creștea într-un timp al schimbărilor rapide și radicale în istorie și era nevoită să se schimbe pentru a face față provocărilor.

Diagrama rezultată în urma zilelor de rugăciune și frământări subliniază cele mai importante domenii de conducere ale APME în momentul de față:

a. Mobilizare

Mobilizarea bisericii locale pentru misiune a fost văzută ca fiind cea mai mare urgență căreia liderii APME trebuiau să îi acorde atenție la puțin timp după înființare.

Mobilizarea liderilor bisericilor locale. Probabil cel mai important instrument în mobilizare îl constituie conferințele naționale RoMisCon. Primele conferințe s-au adresat tuturor celor interesați de misiune, în special tinerilor. Din păcate, pastorii au înțeles că aceste evenimente sunt numai pentru tineri, așa că începând cu RoMisCon 12 (din anul 2010), formatul conferințelor a fost schimbat, în sensul că se acordă o atenție specială invitării liderilor de biserici pentru a-i expune lucrării de misiune. Această schimbare a dus, în timp, la creșterea implicării bisericilor în trimiterea și susținerea de misionari.

Mobilizarea tinerilor. Din anul, 2011 departamentul de mobilizare al APME (coordonat între 2011-2018 de Daniel Bujeniță și apoi de Mircea Deteșan Jr.) a început să organizeze „Tabăra de misiune”.

Începând cu 2012, taberele de misiune de la Mărișel, județul Cluj, au fost organizate împreună cu organizația parteneră, Wycliffe România. De asemenea, începând cu 2018, au fost organizate tabere de misiune în județele Arad și Suceava, în parteneriat cu Comunitățile Regionale Penticostale. Taberele sunt locul potrivit în care cei nefamiliarizați cu misiunea externă pot să cunoască bazele biblice necesare împlinirii poruncii de a face ucenici, să îşi formeze o imagine mai clară despre ceea ce presupune misiunea, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic, şi să fie provocaţi şi îndrumaţi la o motivare puternică în a fi parte la planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii întregi.

Scopul – expunerea tinerilor la misiune externă prin mesaje, mărturii de pe câmpul de misiune și seminarii pentru recrutarea de candidați la misiune și susținători ai misiunii pe termen lung.

Începând cu anul 2016, astfel de tabere de misiune au început să fie organizate pentru diaspora românească din Spania, prin aportul special al familiei Balic Ștefan și Ioana și Mircea Deteșan Jr.

În același scop au fost vizitate și liceele creștine din țară și Institutul Teologic Penticostal, unde au fost susținute prezentări ale lucrării de misiune pentru mobilizarea elevilor și studenților.

Mobilizarea credincioșilor se face prin cursuri de misiune precum: cursul Kairos, Interface, Du-te mobilizează, Depășind cultura sau Împuternicit, dar și prin organizarea unor întâlniri speciale numite „Duminica misiunii”.

Mobilizarea pentru rugăciune. Cea mai importantă nevoie a misionarilor este aceea de a avea mijlocitori care să îi poarte constant în rugăciuni, de a se asigura că, în lumea spirituală, cineva duce lupta împreună cu ei. Începând cu anul 2011, APME produce anual un Calendar de rugăciune care este distribuit către toate bisericile penticostale românești și este, de asemenea, prezentat online și postat pe rețelele de socializare.

Începând cu anul 2010, pentru a face cunoscută lucrarea misionarilor, APME produce, o broșură de prezentare, care este actualizată anual sau de câte ori este nevoie. Foile de informare care, în perioada 2011-2015, au fost tipărite și distribuite prin poștă, la mii de susținători, din 2016 se distribuie online, prin email.

Revista Noi Frontiere, fondată în 2004 la Constanța, care apare o dată la 2 luni, într-un tiraj de 1000-1500 de bucăți, contribuie prin articolele și materialele publicate la promovarea misiunii, în general, și a APME și CRST în special.

Săptămânal, începând cu anul 2015, la CREDO TV se difuzează o emisiune realizată de APME, intitulată Până la marginile pământului, care conține interviuri cu misionarii sau cu oameni ai misiunii.

b. Formare

Cu cât vârsta celor chemați să se implice în misiune a scăzut tot mai mult, cu atât s-a văzut mai mult nevoia unei echipări teologice și misiologice specifice a celor care pleacă în misiune. Deși echiparea la CRST nu este o condiție de bază pentru trimiterea de misionari, în ultimii ani ponderea misionarilor care s-au format mai întâi la CRST a crescut. Până în prezent, un număr de 43 de misionari APME, din cei 76, au absolvit întreg programul de pregătire la CRST, iar 14 au luat anumite cursuri specifice, recomandate de APME. De la înființarea sa, CRST a instruit 207 studenți. La ora actuală, 45% dintre absolvenți sunt activi în slujire: 23% fiind misionari în afara României, 3% sunt misionari în România (lucrând printre turcii și tătarii din Dobrogea), iar 19% slujesc în comunități de români, atât în țară, cât și în diaspora românească.

CRST este coordonat de un bord alcătuit din: Gh. Rițișan, Rick Cunningham, Ileana-Ina Hrișcă, Daniel Bujeniță, Allan Lind, Daniel Bote, Daniel Hădărean, Coman Flaviu-Teofil. Din 2007, directorul executiv al CRST este Ileana-Ina Hrișcă.

Parte a echipării fiecărui candidat, care a fost acreditat de APME, este și cursul de Orientare APME predat de membrii CD ai APME și de echipa executivă. Cursul durează 3-5 zile și urmărește familiarizarea viitorului misionar cu misiunea, valorile, practicile și strategia APME. Instrumentul de bază pentru acest curs este Manualul Misionarului APME (MM), un document care reglementează statutul misionarului și relațiile dintre misionari și Consiliul Director, coordonatorul regional și echipa executivă a APME.

c. Coordonare

Creșterea numărului de misionari a dus la nevoia unei restructurări continue a câmpurilor de misiune pentru a putea asista, mentora, consilia și coordona lucrarea misionarilor. În prezent există 5 Coordonatori Regionali care se îngrijesc de cei 76 de misionari împrăștiați pe 3 continente.

– Europa – Nicolae Iacob

– Africa Nord – George G.

– Africa Sud – Iacob Berghianu

– Asia Continentală – Mircea Dumitru Deteșan

– Subcontinentul Indian – Rick Cunningham

Mircea Deteșan Jr. și Daniel Bujeniță au slujit și ei, în anumite perioade de timp, în poziția de Coordonatori Regionali.

Începând cu anul 2010, APME a început să organizeze un retreat anual cu misionarii care vin în țară, pentru încurajare, sfătuire și oferirea îngrijirii spirituale și emoționale necesare, consiliere holistică, timp de recuperare și încărcare spirituală pentru o nouă perioadă de luptă în primele rânduri ale frontului războiului spiritual. Prima acțiune de acest fel a avut loc în Geoagiu Băi. În ultimii ani, pentru a facilita întâlniri mai puțin costisitoare, s-au organizat retreaturi pe continentele unde slujesc misionarii, Asia și Europa (2019).

d. Administrare – Office

Partea administrativă a APME este realizată de o echipă responsabilă cu implementarea viziunii CD al APME, administrarea corectă și transparentă a finanțelor, relația cu misionarii și donatorii, dar și cu instituțiile statului. Dimensiunea echipei care slujește (cu normă întreagă sau parțială) depinde de extinderea la nivel mondial a lucrării misionare, de numărul de misionari care sunt pe câmpul de misiune, dar și de complexitatea activităților curente specifice unei agenții de misiune.

Au slujit la biroul APME pe parcursul anilor:

Lidia Coman – prima secretară APME (2006-2009)

Marcel Șaitiș – secretar (2009-2014), plecat apoi misionar în Madagascar

Florin Popa – secretar (2014-2018), plecat misionar în Madagascar

George G. – director executiv (2016-2018) plecat misionar în Africa de Vest

Vlad Luca – contabil (2013-2016)

Daniel Bujeniță – departamentul de mobilizare și coordonare misionari (2010-2019), implicat acum în pastorație

Irisa-Iulia Kolozsi – finanțe (2015-2018, 2020)

Configurația echipei administrative actuale, dintre care 4 angajați lucrează cu normă parțială, este următoarea:

Mircea Deteșan Jr. (mobilizare), Silvia Miclea (contabilitate), Cristina Barariu (finanțe), Lea-Priscila Mocan (producție materiale promovare), Iacob Nicolae (coordonator Europa), Ina Țiclea (secretariat, resurse umane), Adrian & Alina Cătău (IT și relație susținători).

e. Conducere și supervizare

Conducerea APME este asigurată de Consiliul Director, care dă socoteală pentru lucrare Comitetului de Referință (CR). CR este organismul care, alături de Consiliul Bisericesc al CCP, supervizează activitatea APME.

Comitetul Director actual al APME: Gh. Rițișan – președinte, Mircea Dumitru Deteșan – vicepreședinte, Ileana-Ina Hrișcă – secretar, Rick Cunningham – secretar relații externe, Emil Meștereagă, Iacob Berghianu, Florin Cîmpean – membrii.

Comitetul de Referință: Ioan Moldovan – coordonator, Simion Bumbar, Liviu Axinte, Doru Cîrdei, Aurel Avram, Corneliu Constantineanu, Eugen Jugaru, Vasilică Croitor, Simion Timbuc, Paul Popov, Alexandru Miaun, Dănuț Iacob.

Pastorul și misionarul Richard (Rick) Cunningham s-a născut în data de 27 martie 1951 în Minneapolis, Minnesota. A plecat în veșnicie pe 12 septembrie 2023, la vârsta de 72 de ani.

Rick a absolvit Universitatea Evangel din Springfield în 1974. În perioada facultății a cunoscut-o pe Janet, soția lui. Au fost căsătoriți timp de 49 de ani.

În 1993 au început slujirea ca misionari ai Assemblies of God (AGWM) și au lucrat timp de 12 ani în Spania, unde au deschis mai multe filiale ale școlii naționale de misiune. Mulți dintre foștii lui studenți încă slujesc ca pastori și lideri ai bisericilor din Spania.

În 1995 s-au mutat în România, unde au locuit și au slujit timp de 27 de ani.

Rick a fost unul dintre membrii fondatori ai Agenției Penticostale de Misiune Externă, una dintre cele mai dinamice tinere organizații de misiune din lume. A slujit în Consiliul Director de la înființarea Agenției, în 2006, și până în anul 2022 când s-a reîntors în SUA din cauza problemelor de sănătate. A fost mulți ani secretarul internațional al organizației, iar pentru o perioadă de timp a fost coordonatorul și mentorul misionarilor din Asia.

Rick a contribuit substanțial și la înființarea Centrului Român de Studii Transculturale de la Agigea (Constanța), școala care pregătește misionari români de carieră, fiind pentru mulți ani de zile vicepreședintele școlii, membru al Comitetului Director și unul dintre cei mai apreciați profesori.

În timpul șederii în România, el a fost păstor recunoscut de Cultul Creștin Penticostal și a slujit alături de echipa de păstori coodonată de fratele Emil Meștereagă la biserica Vestea Bună din București. De asemenea, Rick s-a implicat direct în traducerea și publicarea a 140 de titluri de carte creștină, care sunt folosite acum în școlile biblice și în instruirea slujitorilor. Pe toată perioada slujirii în țara noastră, alături de lideri locali, el a contribuit enorm și la inițierea și la dezvoltarea lucrării cu tinerii, coordonată de Fundația Peniel.

Mai presus de toate, Rick a fost un om al lui Dumnezeu, un credincios cu o pasiune înflăcărată pentru Misiunea Lui (Missio Dei), un prieten și un model de consacrare în misiunea mondială demn de urmat.

A iubit România, țară care i-a fost casă pentru aproape 30 de ani, s-a identificat cu poporul acestei țări, învățându-i limba și cultura, dar mai ales a iubit cu toată inima lui Biserica Domnului de aici, slujind-o cu abnegație nu doar în domeniul misiunii ci și ca păstor, predicator al Cuvântului lui Dumnezeu sau mentor pentru tineri. Rămâne în urmă soția lui, Jan, împreună cu cei trei fii ai lor, Richie, Bobby și Jonathan, împreună cu soțiile lor și unsprezece nepoți. Ne dorim ca și după plecarea lui în eternitate, exemplul lui de consacrare să inspire sute și mii de tineri din România pentru a se înrola în marea armată de misionari care duce Vestea Bună până la marginile pământului. La despărțirea vremelnică de fratele și colegul nostru de slujire, Rick Cunningham, reflectăm și ne lăsăm mângâiați de cuvintele Sfintei Scripturi: „Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:14).

Gh Rițișan

Președinte APME

Nota:

În realizarea acestui material s-au folosit următoarele referințe:

Gh. Rițișan & Corneliu Constantineanu – Mission in Central and Eastern Europe (APME – A Case Study in Cross-Cultural Mission Originating from Eastern Europe, pag. 345-362), Regnum Books International, 2016
Valerian Andreiescu – Istoria Penticostalismului Românesc
Cameron Wilson – El și-a descoperit misiunea
Documente, fotografii și mărturii personale ale celor implicați în istoria APME