Am întâlnit-o pe Tenzin* în urmă cu câţiva ani, când era însărcinată cu Ami*. Mai târziu am aflat că nașterea a avut atât de multe complicaţii, încât unii doctori au fost nevoiţi să recunoască faptul că a fost o minune, că atât mama cât şi fetiţa au supravieţuit. Ele locuind într-un sat în apropiere de locul unde lucram, am decis să le vizităm cât de des putem şi ne-am împrietenit foarte repede cu întreaga familie. Fratele ei ne-a însoţit de câteva ori prin sate şi traducea pentru noi, când oamenii nu înţelegeau dialectul pe care îl vorbeam. El a devenit foarte interesat de mesajul pe care îl predicam şi chiar a început să caute mai multe informaţii pe internet despre acest Isus, despre care nu auzise niciodată până atunci.
Dar nenorocirile au continuat să se abată peste această tânără femeie. Soţul ei a devenit foarte abuziv şi întreaga familie a decis că este mai bine să divorţeze. La scurt timp după aceasta, mama lui Tenzin, Meena, a fost diagnosticată cu o fază foarte avansată de cancer şi Tenzin a trebuit să îngrijească zi şi noapte de ea. În fiecare lună trebuiau să meargă într-un oraş mai mare pentru consultaţii şi tratament, iar când se întorceau în sat, cu ultimii bănuţi rămaşi invitau călugării budişti, de la o mănăstire din apropiere, să recite mantre şi rugăciuni pentru însănătoşirea Meenei. La un moment dat, lucrurile chiar păreau să meargă înspre bine şi au început să invite călugării şi mai des, de cele mai multe ori împrumutând bani de la rude şi prieteni pentru a plăti aceste servicii. În toată această perioadă Ami a stat mai mult cu noi, deşi avea doar câţiva anişori. Le-am ajutat pe Tenzin şi Meena cu tot ce am putut, dar din păcate Meena s-a stins din viaţă în decembrie 2022.
După moartea Meenei au izbucnit foarte multe conflicte în familie, iar tatăl lui Tenzin și fratele ei, au alungat-o efectiv de acasă. Noi le-am oferit un loc unde să stea şi le-am promis că le vom ajuta cu tot ce ne stă în putinţă. Astfel am devenit „singura lor familie”, ne mărturisea Tenzin nu cu mult timp în urmă. Am reuşit să-i găsim un job part-time şi continuăm să avem grijă de Ami oricând este nevoie.
Roxana petrece foarte mult timp cu Tenzin, încât a început şi ea să fie interesată de „Dumnezeul nostru”. Acum temerea ei cea mai mare este despre „ce vor zice călugării şi oamenii din sat” dacă va înceta să participe la toate ritualurile budiste.
Rugați-vă împreună cu noi:
Pavel şi Roxana*, Asia de Est
*nume schimbate din motive de siguranță