Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” (Marcu 14: 3,6)
„Numele meu este Sami și, împreună cu soția mea, Ale, slujim în Africa de Nord de un an și două luni. În luna noiembrie, anul trecut, am intrat într-un puternic șoc cultural care a durat aproximativ o lună și jumătate.
Șocul cultural este o condiție psihologică care rezultă în urma adaptării la o nouă cultură. Oamenii care trec prin acest proces se confruntă cu: epuizare datorită tuturor schimbărilor întâmpinate; sentimentul de abandon – deoarece au lăsat în urmă totul; respingere – din partea noii culturi pe care învață să o navigheze; confuzie – a rolului, a trăirilor și a noii identități; surprize plăcute și neplăcute legate de noua cultură și neputință datorită tuturor lucrurilor noi la care trebuie să se adapteze.
De la toți ceilalți misionari pe care îi cunosc am aflat faptul că șocul cultural este un proces inevitabil, care fie te frânge – și pleci acasă din cauză că nu te poți adapta la noua cultură, fie te transformă și te face maleabil astfel încât Dumnezeu poate să dea o nouă formă identității tale. Când toate aceste lucruri și sentimente te năpădesc, am învățat că poți afla pace și liniște doar în îmbrățișarea lui Dumnezeu.
16.11.23 (în mijlocul cuptorului)
Astăzi, în timpul închinării la biserică, am văzut într-o viziune cum mă aflam în mijlocul unor cioburi, care proveneau de la un vas de lut spart; și mă răneam în ele. Domnul mi-a spus că cioburile acelui vas reprezintă lucruri la care trebuie să renunț și față de care trebuie să mor – în dreptul meu: preconcepții legate de musulmani, gândire limitată de contextul cultural românesc din care provin, diferențe culturale bisericești, dorințe personale, mândrie, mofturi, încăpățânare, control… De acolo, din mijlocul cioburilor de lut, am auzit întrebarea care venea din partea lui Dumnezeu: „Mai vrei să continui să te joci cu cioburile?”
În această zi, Domnul m-a învățat câteva lecții:
Cioburile te rănesc și sunt goale, nu mai au puterea de a conține ceva. Sacrificiul a fost deja făcut. Vine momentul (și pentru mine Domnul spunea că a venit) în care trebuie să renunți și la cioburi, să lași totul în urmă fără nici un regret.
Cioburile, dacă nu sunt administrate corect, ne pot reține din a mai face vreodată un alt sacrificiu, din a sparge următorul vas de alabastru. Poți ajunge să trăiești din istoria sacrificiilor trecute… iar teama și neputința de a face noi sacrificii te pot face irelevant pentru planurile de actualitate ale lui Dumnezeu pentru viața ta.
Dacă rămâi mult timp printre cioburi, diavolul va strecura în inima ta regretul… iar acesta te va face să privești înapoi. Dacă te ridici dintre cioburi și Îl urmezi pe Isus, vei fi fericit, împlinit și roditor.
Dacă nu ești atent și te joci prea mult cu cioburile, vei ajunge să-ți placă durerea și vei fi foarte tentat să-ți faci o coroană din ele – una care să te rănească și să-ți focalizeze atenția pe tine și pe sacrificiul tău, nu pe El și sacrificiul Suprem. Neatenția în acest domeniu poate face un idol din sacrificiul tău, sau Satan te poate tenta să ajungi să te hrănești din gloria pe care sacrificiile tale ar trebui să i-o aducă lui Dumnezeu, ceea ce este la fel de periculos. Biblia ne spune că va exista o vreme și pentru coroane, dar ea nu este aici sau acum.
Nu pierde prea mult timp în jurul cioburilor, ridică-te și umblă cu Hristos!”
Sami, Africa de Nord