Onik* locuiește împreună cu familia, într-o țară predominant musulmană, de mai mulți ani de zile și a fost martor al faptului că Evanghelia are putere de mântuire, chiar și în acest context care de multe ori pare arid.
Mai jos va împărtăși împreună cu noi, două mărturii despre felul cum lucrează Dumnezeu în rândul musulmanilor.
Cu mai mult timp în urmă am avut o discuție mai profundă cu un tânăr pe nume Sakib* care m-a făcut să înțeleg că este în căutarea Adevărului. În cartea noastră, îmi spunea el, scrie că pentru fiecare națiune Allah a trimis un profet în limba poporului, dar ce profet avem noi în limba noastră?… Înainte să ne despărțim i-am dat o broșură care răspunde la multele întrebări adresate de cei ce caută adevărul.
După câțiva ani mă întâlnesc din nou cu Sakib, dar de data aceasta în biserică. Mi-a dat de înțeles că era încă în căutarea adevărului și că ar dori să se întâlnească mai frecvent cu mine pentru a cunoaște mai multe. Așadar, am început să studiem Scriptura împreună puțin câte puțin și a început să frecventeze regulat Biserica.
Într-o zi îmi spune că are dureri de spate, așadar, m-am oferit să mă rog pentru el. În mod miraculos Dumnezeu a răspuns rugăciunii. Acest răspuns la rugăciune a fost determinant pentru Sakib în cât a luat decizia de al mărturisi pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al său în apa botezului.
Sunt câțiva ani de când Sakib s-a întors la Dumnezeu și de câte ori îl văd mă bucur de dorința lui de a sta aproape de Domnul. El este unul din multele exemple prin care Dumnezeu ne arată că se merită să slujim chiar și în contexte care par dificile pentru alții.
De multe ori am observat că mulți oameni în aceste contexte sunt gata să asculte Evanghelia, dar sunt prea puțini slujitori disponibili care să le-o ducă. Unii prieteni mi-au mărturisit cum au căutat să meargă la o Biserică, dar când au ajuns în fața porții li s-a refuzat intrarea. Mă doare inima când aud astfel de exemple. Dacă noi nu le spunem adevărul acestor oameni, cine să le spună?
Sabir* s-a mutat în capitală pentru a-și continua studiile. Sora lui, care îl cunoștea deja pe Domnul, mi-a spus că ar dori să-l invite pe Sabir* la întâlnirile noastre săptămânale, sperând ca în modul acesta și fratele ei să fie transformat de Evanghelie.
Discuțiile noastre au fost ceva nou pentru Sabir*, așadar, la prima întâlnire doar a ascultat cu atenție fără să aducă nici o obiecție. Apoi încetul cu încetul a început să pună întrebări. După mai multe întâlniri, Sabir* i-a spus surorii sale: „recunosc că Isus este adevărul, dar aș dori totuși să cunosc mai multe.” Și a început să citească Scriptura în mod personal. Apoi a venit pandemia, așadar, Sabir* a trebuit să se întoarcă în sat. De data aceasta, sora lui i-a făcut cunoștință cu un slujitor din sat care era interesat să continue, să se întâlnească cu Sabir*. După ceva timp am primit un mesaj pe telefon în care am aflat că Sabir* s-a decis să-L urmeze pe Domnul și să primească botezul.
Nu vrem să dăm impresia că totul este ușor, dar trebuie să fim ascultători chemării de a spune adevărul. Uneori trebuie să vorbești cu zeci sau chiar sute până găsești pe cineva cu adevărat interesat să cunoască adevărul. Dar totuși avem o bucurie imensă când în cele din urmă vedem roadele lucrării.
*numele folosite sunt pseudonime pentru a proteja identitatea misionarului și a creștinilor care ar putea suferi persecuții dacă numele și fotografia reală ar fi făcute publice.
Sursă foto: Unsplash