Categorie: Știri

Anahita și Davoud sunt un cuplu de iranieni în jurul vârstei de 50 de ani, care au un băiat de 9-10 ani, pe nume Behrouz. De vreo săptămână au ajuns pe insula Lesbos, venind din Turcia.

La scurt timp după ce am întâlnit-o pe B. am devenit prietene foarte bune. Pentru că amândouă iubim să vorbim despre credința noastră, discuțiile noastre erau despre ce crede fiecare, iar întrebările ei au devenit tot mai profunde.

Fiecare zi în Albania este un dar pe care îl trăim cu recunoștință și ne străduim să-l împărtășim mai departe, mângâind pe alții cu aceeași mângâiere pe care am primit-o și noi, și învățându-i pe alții ceea ce la rândul nostru am fost învățați.

Vă transmitem pe această cale, salutările noastre călduroase din partea mea și a soțului meu, Andreas Kuret. Pe data de 3 august 2024, Dumnezeu a îngăduit căsătoria mea cu prietenul meu cel mai bun.

Sâmbăta trecută am avut la biserică o sărbătoare specială: ziua mulțumirii. În mod obișnuit, în Filipine cu această ocazie se pune mult accentul pe decor, mâncare și pe a avea mulți invitați.

Timp de aproape zece ani ne-am aventurat în satele izolate din junglă și de pe coasta de sud-est a Madagascarului, în locuri unde oamenii trăiesc sub influența tradițiilor animiste, departe de mesajul Evangheliei.

Habib s-a născut într-o familie de musulmani, într-un sat fără mărturie creştină. Fiind plecat în altă zonă a Etiopiei pentru a munci într-o fabrică, a intrat în contact cu creştinii.

Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” (Marcu 14: 3,6)

„Nu am mai auzit asta niciodată!” „Fraza aceasta mi-a înseninat ziua și mi-a amintit că merită să depun efortul necesar pentru învățarea limbii arabe.”