Avioane cu binecuvântare [Madagascar]

Transformarea pe care o vedem în studenții școlii de misiune este uimitoare. „M-am născut din nou,” este afirmația repetată cu mult entuziasm de unul dintre studenți la finalul mai multor cursuri, timp în care gândirea lui a fost schimbată și a primit o nouă perspectivă asupra slujirii.

Absolut fiecare student – pastor sau conducător de biserică – a mărturisit plin de bucurie că lucrarea și slujirea lui au crescut de când studiază la școală. Studenții înșiși au fost foarte mișcați de învățătura primită spunând că nu au mai auzit așa ceva, iar când au început să ducă această învățătură în bisericile lor, rezultatele nu au întârziat să apară. Aproape în fiecare săptămână, la timpul de mărturii, auzim cum Dumnezeu aduce noi și noi oameni în bisericile în care ei se implică. Mirarea lor este că nu ei ca pastori și conducători îi aduc pe oameni în biserică, ci credincioșii lor, ca o armată, se mobilizează pentru a aduce noi oameni la Dumnezeu.

Inspirat de cuvintele pastorului nostru, Virgil Dan, „nu folosești biserica decât la un potențial de 5%”, unul dintre studenți a decis să dezvolte mai multe lucrări în biserica lui, printre care o școală, începând din toamna anului 2025. Prin această școală comunitatea va fi foarte binecuvântată, iar Vestea Bună va ajunge mult mai ușor la părinții și copiii din acea zonă.

Același student a avut o viziune foarte încurajatoare despre școala de misiune. A văzut locul unde este școala ca un aeroport în care veneau multe avioane încărcate cu multă binecuvântare, care se revărsa peste întreaga insulă roșie. Dar în momentul în care malgașii au văzut cât de multă binecuvântare primesc, și-au zis: „Și noi trebuie să trimitem binecuvântare altora”; astfel au început să se organizeze pentru a trimite mai departe cu avionul ceea ce au primit. În tot acest proces de primire și trimitere de binecuvântare eu, Florin Popa, eram directorul aeroportului. Această viziune reprezintă ceea ce investește fiecare profesor în acești oameni prin școala de misiune. Ei încep să înțeleagă și să dorească să se organizeze pentru a da mai departe ceea ce au primit. În tot acest proces, m-au văzut pe mine ca un coordonator principal.

Pentru noi, viziunea de mai sus, primită de un student în timp ce mijlocea pentru școala de misiune, a fost foarte încurajatoare. Dorința noastră profundă este să pregătim misionari malgași, dar și să îi ajutăm să se mobilizeze și să se organizeze pentru a-i trimite în misiune. Așa cum pentru a umbla este nevoie de două picioare și pentru acest proces de mobilizare a bisericii la Marele Seceriș, este nevoie de două picioare: școala de misiune care pregătește misionari și o agenție de misiune care îi va trimite. În luna mai, împreună cu fratele Gheorghe Rițișan, care ne va vizita pentru a participa la festivitatea de absolvire a celei de-a doua promoții, vom avea întâlniri cu liderii naționali ai Bisericii Assemblies of God Madagascar, în vederea organizării unei agenții de misiune.

Nu întârzie să apară nici împotrivirea atroce a forțelor întunericului. O echipă formată din 3 absolvenți ai primei promoții, a ajuns pe arhipelagul de insule deosebit de frumoase numite Nosy Mitsio, aflate în nordul Madagascarului. Studenții au mers în practică misionară pentru a cerceta zona. Pe cât sunt de frumoase aceste insule, pe atât de mare este întunericul spiritual. Oamenii de aici se închină lui Allah, dar și spiritelor; de la copii până la cei mai în vârstă, foarte mulți trăiesc sub influența demonică a spiritelor rele. În urma unui consult medical recent, 60% din oamenii consultați au fost descoperiți cu terifianta și incurabila infecție HIV. Localnicii i-au primit pe studenți cu foarte mare reticență, le-au pus multe piedici, nu le-au dat voie să se roage acolo și au cerut autorităților să interzică altor malgași care nu vorbesc limba locală – limba poporului antakarana – să mai meargă pe insula lor. O delegație a unei țări islamice cu interese profunde în dezvoltarea islamului în Madagascar și-a manifestat dorința în fața autorităților malgașe de a cumpăra aceste insule, iar locuitorii de acolo au zis că toate aceste lucruri se întâmplă în urma vizitei creștinilor în zona lor.

Cu toate acestea, Dumnezeu a făcut o minune în acel loc. Era acolo o femeie foarte bolnavă, pe patul de moarte, iar soțul ei a grăbit-o pe dr. Honorine, absolventa școlii noastre de misiune să meargă și să încerce să o ajute. În momentul în care dr. Honorine și-a pus mâna pe burta femeii, aceasta s-a vindecat pe loc. Mirată, femeia s-a ridicat și a început să le slujească prin ospitalitatea ei, iar când dr. Honorine a plecat de acolo, această femeie a început să i se adreseze cu multă pasiune și tristețe în glas, folosind formula deosebit de respectuoasă pentru ei: „mama…, mama…” Credem că Dumnezeu va continua să lucreze la inima acelor oameni, care trăiesc izolați și încă nu Îl cunosc pe Dumnezeul adevărat.