Dumitrița M. este trimisă de Biserica Râul Vieții din București și slujește printre refugiații din Grecia.

Dumitrița slujește în Atena, printre refugiați (în mare parte persani: afgani și iranieni; dar și sirieni, somalezi etc.) de aproape un an. Tranziția din Asia Centrală, datorită securității precare, a fost pentru ea una dificilă emoțional. „După mai bine de 17 ani de rugăciuni pentru poporul afgan și locuind printre ei în ultimii ani, ușile dintr-o dată închise ale Tatălui au fost greu de interpretat. Cunoscând inima Domnului însă m-am lăsat cu încredere condusă de mâna Lui. Iar acum pot spune că următorul verset din Habacuc 1:5 exprimă cel mai clar ce simt în legătură cu lucrurile pe care Domnul le face printre neamuri în Grecia, în această perioadă:

Uitați-vă printre neamuri și priviți! Mirați-vă! Uimiți-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!”

Chiar din prima zi în Atena, Dumitrița a primit confirmarea clară că, pentru un sezon, acesta este locul în care Domnul vrea ca ea să continue să slujească poporului afgan. A fost invitată la o părtășie creștină afgană și prima persoană întâlnită acolo a fost conducătorul bisericii, care s-a dovedit a fi nimeni altul decât un frate afgan din orașul în care a slujit în Asia Centrală. „Țin minte cum venea pe ascuns în subsolul casei noastre, unde era mentorat de bărbații din echipă. Ne-am rugat ani de zile pentru soția lui, care a devenit între timp și ea creștină, plină de pasiune pentru Hristos. Ceea ce se vorbea și cânta șoptit cu ani de zile în urmă în casa noastră, acum vedeam cu ochii mei cum se predica deschis, la microfon, într-o adunare persană liberă. Ce minune!”